Pe teritoriul județului Botoșani, s-a descoperit unul dintre cele mai misterioase obiecte care au aparținut triburilor dacice. Se bănuiește că este o armă nemaintâlnită în nicio așezare de pe teritoriul României. Descoperirea arată legătura puternică dintre daci și celți.
În anul 1952, un grup de muncitori trimiși să sape după turbă în mlaștina situată la granița comună a satelor Lozna și Dersca, județul Botoșani, au descoperit, într-un canal colector săpat pentru drenarea apelor, o adevărată comoară arheologică. Este vorba despre un sat dacic, o așezare lacustră, pierdută de-a lungul mileniilor în mlaștina întinsă. Era vorba despre construcții de lemn, ridicate pe o serie de platforme, susținute de stâlpi deasupra nivelului apei. Între clădiri, dar și în mlaștini existau numeroase poduri de lemn care făceau cel mai probabil legătura între case, ateliere și depozite și asigurau deplasarea prin mlaștină. Zona a fost cercetată de arheologi în anii ’70, mai ales după ce tot un grup de localnici în căutare de turbă a dat peste un depozit de unelte și arme de fier, extrem de valoros. Printre piesele descoperite se afla și o piesă din fier, ca o gheară a cărei utilitate nu este nici astăzi cunoscută, scrie adevarul.ro
O armă sau o unealtă?
Piesa cu pricina are trei dinți curbați, ca niște gheare, legați de un mâner în formă de tub. Tubul este dispus orizontal adică nu este o înmănușare clasică, cu mâner perpendicular pe montura ghearelor. „Ghearele” au o lungime de peste 10 centimentri. Piesa face parte din tezaurul de fier găsit de săteni în 1975 în mlaștină. Se presupune că întregul tezaur a fost depus într-un cutie mare de lemn, care însă s-a deteriorat în contact cu aerul. „Gheara” se afla lângă unelte de fierărie și arme dacice.
Acestea au fost datate și provin din secolul I-II d. Hr, probabil din perioada în care aveau loc războialele daco-romane. Zona era locuită de triburile carpilor, o populație dacică care va rămâne în afara teritoriilor cucerite de romani după 106 d.Hr. Cât despre această piesă din fier, nu se știe nici până în prezent la ce era utilizată. Și asta în condițiile în care este unică pe teritoriul de astăzi al României, inclusiv în arealul locuit de daci. Unii specialiști din anii ’70 considerau că ar fi fost un soi de furculiță utilizată pentru a scoate carnea din cazanul cu fiertură. Aceștia se bazau pe analogii cu „furculițe”, cu trei dinți, de mari dimensiuni găsite în așezările dacice de la Poiana și Bradu. Structura acelor obiecte era însă diferită la zona de prindere.
Cele de la Poiana și Bradu aveau o coadă metalică, perpendiculară pe zona de prindere a dinților, fiind utilizatǎ ca în ziua de astăzi. Cea descoperită la Botoșani avea însă un tub orizontal pe linia de prindere a dinților. Paul Șadurschi, un regretat arheolog botoșănean, preciza în 1978, că, după o analiză atentă, s-a constatat cǎ acest obiect ar putea fi o armă, un soi de trident. Constatarea a fost făcută pe baza unei analogii cu un mormânt de scordisc, adică al unui războinic celt de pe teritoriul Iugoslaviei de astăzi. „Ţinând cont de felul destul de complicat în care poate fi montată la un mâner, piesa descoperită la Lozna se aseamănă cu un trident descoperit într-un mormânt de luptător din necropola scordiscă de la Karabunna, Iugoslavia. Este lucrată din fier oţelit, datat, alături de alte piese din inventarul mormântului, la mijlocul secolului I î.Hr.“, preciza Şadurschi în revista „Hierasus“.
O „gheară” de luptă?
Felul în care arată respectiva piesa, mai ales poziționarea acelui tub de înmănușare, face ca lucrurile să fie departe de a fi clarificate. Este greu de crezut că putea fi utilizată sub forma unui trident, mai ales că ar fi avut nevoie de un mâner poziționat perpedincular pe linia de prindere a ghearelor. După cum arată tubul orizontal plasat la capătul ghearelor, pare a fi o piesă care se remarca prin mobilitate, adică avea un soi de „balama”. Cel mai probabil avea funcționalitate în domeniul marțial. Este posibil să fi fost prinsă de o altă piesă, atașată unui echipament de protecție de la nivelul brațului, poate ca o mănușă. În acest context devenea o „gheară” din metal, cu mobilitate, care imita gheara ursului și care putea fi utilizată pentru a lovi adversarul în luptă, provocându-i răni serioase, având în vedere dimensiunea celor trei dinți metalici. Evident, fără o analiză clară privind funcționalitatea și construcția respectivei piesei, toate sunt simple speculații.
Un arsenal celtic într-o așezare unică de pe teritoriul României
Această „gheară” misterioasă a fost găsită într-o așezare la fel de unică pe teritoriul de astăzi al României. Este un sat lacustru specific mai degrabă zonelor din vestul și nordul Europei. „La Muzeul Judeţean Botoşani s-au demarat scanările filmelor vechi şi astfel o mare parte dintre informaţiile cu privire la construcţiile din turbărie au fost recuperate. O mică parte dintr-o construcţie de acest gen a fost adusă la Muzeul Judeţean Botoşani şi este conservată într-o vitrină, fiind accesibilă publicului. Acest tip de amenajare nu este foarte răspândit pe teritoriul sud-est european, fiind mai degrabă întâlnit în partea nordică a Europei, precum Danemarca şi Suedia“, preciza specialistul Adela Kovacs de la Muzeul Județean Botoșani. De altfel, mare parte din armele descoperite alături de unelte în tezaurul din mlaștină sunt de inspirație celtică.
Mai precis, așa cum arăta Paul Șadurschi, au analogii în zona triburilor scordiscilor, neamuri celtice care au locuit în arealul balcanic și transilvănean. Este vorba mai ales despre cuțite de luptăm, dar și un vârf lung de lance. „Fiecare piesă în parte, prin caracteristicile sale, îşi are analogii in mediul La Tene central european. Astfel, unul din cuţite are lama arcuită spre muche, fiind terminat cu un mîner masiv cu capătul inelar. Exemplare asemănătoare se află aproape exclusiv în zona celţilor scordisci din nordul Iugoslaviei şi Panonia datîndu-se în perioada finală de manifestare a lor în Europa est centrală”, preciza Paul Șadurschi în revista „Hierasus” din 1978. În acest context, este foarte probabil ca dacii care locuiau în zona Lozna-Dersca să fi fost puternic influențați, cel puțin tehnologic, dacă nu și etnic, de triburile celților, în special a scordiscilor. De altfel, noile cercetări vorbesc tot mai mult despre daci ca o sinteză celto-tracă în care, cel puțin la nivelul arsenalului și a echipamentului militar, influența celtică era dominantă, noteaza adevarul.
