Botoșăneanul Alin Alexuc a anunțat că se retrage din luptele greco-romane. El a precizat că a luat această decizie după Jocurile Olimpice de la Paris, după o carieră sportivă de 25 de ani. 16 ani a făcut parte din lotul național de seniori.
Alin a obținut bronzul la Mondiale și aurul European la seniori. Visul său de când era mic a fost să obțină o medalie olimpică. Nu a fost să fie, dar în cariera sa a obținut medalii extrem de importante, fiind un exemplu în sport.
„Pentru mine, cea mai mare aventură a fost să-mi urmez visul: să-mi reprezint țara în cel mai frumos sport din lume, luptele! A fost o călătorie plină de provocări, emoții și momente de neuitat. Orice aventură, însă, are un final, iar astăzi am ales să închid acest capitol. Le mulțumesc din inimă familiei, prietenilor și tuturor celor care mi-au fost alături pe acest drum. Sper că, prin ceea ce am realizat, am reușit să le aduc un strop de bucurie și de mândrie. Voi rămâne mereu loial acestui sport care m-a format ca om și vreau să fiu o sursă de inspirație pentru noile generații, să-i încurajez să viseze, să lupte și să trăiască aventura lor unică în lumea luptelor”, a anunțat Alin Alexuc.
Povestea lui a început la 10 ani, în orașul natal Botoșani. Era doar un copil, iar partenerii de joacă din fața blocului mergeu la lupte, așa că, într-o zi s-a ținut după ei la sală. Antrenorul Ioan Asaftei l-a primit cu brațele deschise. Din cei 30 de copii de la aceea vreme, Alin a fost singurul care a rămas în sala de lupte până la seniori.
„Eram slăbuț, atletic și îmi placea să merg la sala de lupte. Totul era o joacă pentru noi. Antrenorul știa să ne motiveze, să ne atragă cu un ceai, cu o ciocolată. Îmi aduc aminte că erau zile când nu avem chef să merg la antrenament, ca să rămân la fotbal în fața blocului. În 10 minute, antrenorul Ioan Asaftei era după mine pe maidan și mă lua la sală. Nu știu ce a văzut în mine, sincer. Toată perioada de la de copii, eu luam bătaie la toate competițiile la care mergeam. Nicio medalie nu am luat în perioada aia’’, spunea Alin.
Alin Alexuc, îndrumat și tras de mânecă de antrenori, a continuat totuși să lupte. Iar în 2007 a venit performața care l-a trezit la realitate: Vicecampion European de Cadeți, în Polonia. Abia atunci a realizat ce înseamnă luptele.
„Atunci am știut cu adevărat că acesta e drumul pe care vreau să merg. Și pas cu pas, am ajuns la Lotul de Seniori… destul de devreme. Mă antrenam cu sportivi mari, precum Panait, Munteanu iar asta a fost un avantaj pentru mine. A venit calificarea la prima Olimpiadă din viata mea (Londra 2012). Așa au mers lucrurile pentru mine, pot spune că am avut un drum presărat cu multe eșecuri și dezamăgiri, dar nu m-am lăsat”, a spus botoșăneanul.
De când a început luptele, Alin Alexuc a fost influențat și călăuzit. De la familie, la antrenori și colegi de lot. Destinul lui a trecut prin „mâna” multor antrenori: Ioan Asaftei, Onciu Petre, Victor Baciu, Butucaru Ion, Marian Sandu, Petre Cărare, Arghira Anton, Obrocea Dinu, Constantin Alexandru, Ștefan Rusu, Mircea Constantin, cărora le mulțumește.
