Marius Giradă are 45 de ani și este din municipiul Dorohoi. Suferă de la naştere de tetrapareză extrapiramidală. Din cauza bolii, Marius Giradă nu poate folosi mâinile şi picioarele, iar, pentru a lucra pe calculatorul personal, se foloseşte de nas. Așa a reușit chiar să scrie trei cărți. Deşi este prizonier în propriul trup, Marius este un adevărat luptător. De când se ştie este plin de viaţă, are un suflet uriaş, o inteligenţă sclipitoare.
Din păcate, acum Marius se gândește cu groază la ce va face atunci când părinții săi nu vor mai putea să îl îngrijească.
„De câțiva ani încerc să-mi găsesc un loc pentru când părinții nu vor mai avea putere să mă îngrijească, dar din păcate semnele de neputință au început să apară. Speranța era la un centru ortodox, dar n-are licență pentru persoane cu dizabilități nici personal calificat pentru această activitate. Acum m-am gândit la mai multe variante, dar doresc să fac o precizare, îmi doresc să am camera şi baia mea, pentru că mă relaxez bine pe un pat lat şi am nevoie de relaxare şi la baie. îmi doresc să lucrez în continuare la calculator pentru că am multe proiecte şi mereu am idei de lucru. Nu este nici o problemă dacă nu găsesc aceste condiții, pentru că se pot îmbunătăți pe parcurs”, spune bărbatul.
Marius caută o familie care să îl poată ajuta.
„Accept un cămin care îmi oferă ce am scris mai sus, o familie tânără care locuiește la casă să pot ieși afară şi să vin cu căruțul în cameră sau să mă ajute cineva la mine, deocamdată doar ziua am nevoie. Mi-ar face plăcere să ies la plimbare, la marketuri, mănăstiri, evenimente culturale sau să petrec câteva ore în curtea ei pentru o acomodare de ambele pârți. Sunt deschis la orice idee spre a fi discutată”, spune botoșăneanul.
Marius Viorel Giradă s-a născut pe 5 martie 1979. A fost cel mai fericit eveniment pentru Rodica şi Viorel Giradă, doi muncitori simpli din Dorohoi. Era primul lor copil. După o naştere grea, abia când copilul aproape împlinise un an, Rodica Giradă şi-a dat seama că ceva nu este în regulă.
„Copilul era mare şi dilataţia nu s-a produs cum trebuie. A intrat în suferinţă fetală. Leziunile acestea i-au produs tetrapareză spastică cu elemente extrapiramidale. Până aproape de un an, totul părea normal, dar mai apoi am văzut că se mişca greu, stătea greu în fund. Apoi când a început să meargă, se chinuia”, a povestit, pentru Adevărul, Rodica Giradă.
Marius şi-a trăit copilăria într-un scaun cu rotile şi mai apoi tinereţea într-un fotoliu rulant electric dăruit de fratele său mai mic. Pentru că a trăit mereu la bloc, tatăl său trebuia să-l care în braţe pe scări. Nu a urmat şcoala, fiindcă nu-l primeau învăţătoarele din cauza handicapului şi mai ales a problemelor de exprimare. Cu toate acestea, Marius nu s-a lăsat niciodată învins de handicap, de prejudecăţi sau de interdicţii. Are o inteligenţă sclipitoare şi mereu a avut o poftă uriaşă de cunoaştere.
„Pentru mine şi pentru alţi oameni, Marius este un exemplu. Nu a plâns niciodată, deşi avea motive. Stătea la masă, pe un scăunel, lângă fratele lui şi «fura» alfabetul. Apoi citea enorm. Este pasionat de istorie, geografie şi multe ştiinţe”, spunea, pentru sursa citată, Viorel Gireadă, tatăl lui Marius.
