Iulian Domnescu (53 ani) nu mai primeşte indemnizaţia de revoluţionar din motive hilare. 62 de botoşăneni încasează bani pentru că „au luptat“ la Revoluţie, dar numai Iulian Domnescu poate pretinde acest drept. Scârbit de sistem, eroul n-a cerut niciodată certificat de revoluţionar.
În după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, botoşăneanul Iulian Domnescu, şofer pe TIR, având la braţ însemnuri tricolore, trecea prin apropierea Inspectoratului de Miliţie din Botoşani. Mergea spre casă, unde a ajuns abia peste cîteva luni. A apucat să mai vadă o maşină cum trece pe lângă el, un ofiţer de armată şi un soldat. „Fără nicio somaţie, fără nimic, a tras în mine. N-am simţit pe loc. Am mai făcut doi paşi şi am simţit o fierbinţeală în pantaloni. Era sângele. Apoi am căzut“, a rememorat Iulian Domnescu. Glonţul i-a intrat în piept, i-a trecut şi prin plămâni şi i-a ieşit prin spate. A stat cinci luni în spital, a suferit operaţii, iar în 2010, ajuns la 53 de ani, a fost lăsat fără indemnizaţia pe care o primea ca rănit în Revoluţie. Motivul a fost că nu şi-ar fi schimbat certificatul de revoluţionar, act pe care Domnescu oricum nu l-a avut vreodată.
În plus, a evitat să se înscrie în Asociaţia Revoluţionară „22-25 decembrie1989“, deşi a rămas cu sechele. La căldură se sufocă şi nu poate să muncească. S-a mutat din Botoşani la Suliţa ca să poată fi îngrijit de mama lui. Tratamentul costă 400 de lei în fiecare lună.Legea 341/2004, dată la 15 ani după Revoluţie, a lărgit aria persoanelor răsplătite de la bugetul de stat pentru aportul lor la evenimentele din 1989. Până la apariţia acestui act normativ, statul recunoştea doar urmaşii celor decedaţi, răniţii invalizi şi luptătorii reţinuţi, categorii în care s-au încadrat iniţial 23 de botoşăneni.
Golănii la dosar pentru a beneficia de indemnizaţie
După aplicarea legii, pe lista luptătorilor s-au adăugat şi persoane care n-au avut de suferit direct la Revoluţie, dar s-au remarcat prin „fapte deosebite“. Astfel, în ultimii şapte ani, 40 de botoşăneni au reuşit să demonstreze că merită indemnizaţie din partea statului pentru aportul lor la evenimentele din urmă cu 22 de ani. Retribuţia lunară este de 2.020 lei pe lună, din care se reţine doar o cotă de 5,5% pentru fondul de sănătate. Pentru plata celor 40 de noi luptători, Casa Judeţeană de Pensii (CJP) face lunar plăţi de aproximativ 100.000 de lei.
Legea prevede că revoluţionarii în cauză pot primi aceşti bani doar dacă veniturile salariale lunare pe care le au nu depăşesc salariul mediu brut pe economie. Însă, în urma controalelor la dosare, CJP a descoperit că aproape un sfert dintre noii „luptători“ şi-au declarat eronat veniturile salariale pentru a încasa banii de la stat. „La fiecare şase luni se fac verificări. Li s-au calculat debit şi s-au recuperat sumele. Unora li s-a oprit din indemnizaţii, alţii au venit şi au achitat ei la casierie“, a declarat Alexandru Savin, funcţionar la CJP Botoşani, care a instrumentat dosarele revoluţionarilor. Indemnizaţiile plătite de stat nu reprezintă însă singurele avantaje financiare de care au parte luptătorii din Revoluţie. 38 de dintre aceştia au fost scutiţi de plata taxelor şi impozitelor pentru o locuinţă şi terenul aferent în anii 2009 şi 2010.
Pretenţii pentru teren primit gratis
Cuantumul total al scutirilor la nivelul municipiului reşedinţă a fost de 5.050 lei în primul an menţionat, respectiv 6.330 de lei în cel de-al doilea. N-a lipsit mult ca revoluţionarii să primească şi pământ gratuit din partea municipalităţii botoşănene. Pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului Local din 31 martie 2010 a figurat iniţial un proiect de hotărâre privind acordarea a câte 7.500 metri pătraţi la 31 de botoşăneni „remarcaţi pentru merite deosebite la Revoluţia din 1989“.
La proiect s-a renunţat în ziua întrunirii aleşilor locali chiar la solicitarea Asociaţiei Revoluţionare „22 – 25 decembrie 1989“. O lună mai târziu, reprezentanţii acesteia au cerut edililor să li se pună la dispoziţie mai multe suprafeţe de teren în oraş din care să aleagă, dând de înţeles că sunt nemulţumiţi de cele oferite în zona Rediu, în apropierea fostei ferme a partidului. „Ei au refuzat acolo unde le-am pus la dispoziţie, în altă parte nu avem unde să le dăm. A fost o ofertă unică, era singurul teren pe care puteam să-l oferim şi, la cât au luptat în Revoluţie, şi ăla era prea mult“, a afirmat viceprimarul Florin Ghiorghiţă.
La capitolul avantaje, revoluţionarii mai beneficiază de scutirea la plata taxelor radio TV, prioritate în acordarea unei locuinţe din fondul locativ al statului, accesul gratuit al copiilor la creşe şi grădiniţe de stat, acces gratuit la medicamente, transport gratuit urban şi CFR, pensionarea cu cinci ani înainte de împlinirea vârstei standard.
Că la Botoşani n-au fost lupte o recunoaşte şi şeful Asociaţiei Revoluţionare.
„Nu s-a tras fiindcă organizarea a fost mult mai bună la noi decât în alte judeţe. La Securitate s-au sigilat rastelurile cu armament, la fel şi la Miliţie. Am avut arme la Consiliul Popular, dar nu s-au dat la populaţie. Au fost colegi care au cerut armă, dar am fost împotrivă“, a povestit Vasile Hălăşanu, revoluţionar. Concret, a continuat el, „am fost implicat în activităţi la stadion, că se spunea că sunt terorişti acolo, apoi am fost în echipele care mergeau la fabrici“.
Singurul rănit, lăsat fără indemnizaţie
Şapte persoane au pensie de urmaş de erou martir, cinci sunt invalide, iar 11 au fost reţinute în ’89. Pentru aceştia, cu suferinţe strâns legate de Revoluţie, statul cheltuie anual 600.000 de lei. Pentru cei 40 de botoşăneni făcuţi „luptători“ prin lege, cheltuielile anuale sunt de 1,2 milioane de lei. Paradoxal, singurul împuşcat în municipiu, Iulian Domnescu, a rămas fără indemnizaţie pe motiv că nu şi-a preschimbat certificatul de revoluţionar.
În schimb, cei care n-au suferit nici o zgârietură, au actele în regulă. Printre aceştia se numără Adrian Ochişor, om de afaceri, Vasile Hălăşanu, director Agenţia „Aqua“, profesorul Teodor Maxim, medicul Marius Bogdan, care la un moment fusese declarat ca persoană care a făcut poliţie politică.
Articol preluat din Adevarul
