Puțini sunt cei care știu asta, dar creatorul Grădiniții Botanice din București a fost botoșănean. De altfel, locul îi poartă și numele. Este vorba despre Dimitrie Brândză, care s-a născut la 22 octombrie (10 oct., stil vechi) 1846, în satul Bivol, judeţul Dorohoi, azi comuna Viişoara, judeţul Botoşani, și a murit 3/15 august 1895, la Slănic Moldova, judeţul Bacău.
Absolvent al Academiei Mihăilene din Iaşi (1864) şi al Universităţii din Paris – Sorbona, unde obţine licenţa în ştiinţe naturale (1866). Concomitent face studii medicale (1864-1869). Doctor în Medicină şi Chirurgie al Universităţii din Paris, cu teza „Histoire botanique et thérapeutique des gentianacées employées en médecine” (1869).
În 1870 revine definitiv în țară, începându-și cariera de medic secundar la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, concomitent cu cea de profesor la Universitatea din Iași și la Liceul Național și Seminarul Socola, și cu cea de conservator la Muzeul de Medici și Naturaliști din Iași.
În 1872 devine directorul Grădinii Botanice din Iași. În 1874, din ordinul lui Titu Maiorescu, este transferat la Catedra de Ştiințe naturale a Universității din București, ca profesor de Istorie naturală (1874-1882) şi de Botanică (1882-1895).
În 1875, este numit directorul Grădinii Botanice de la Cotroceni, pe care o mută vizavi de clădirea Universității din București, aceasta fiind prima grădină botanică românească organizată pe criterii științifice. Noul amplasament nu oferea însă condițiile necesare unei grădini botanice și Dimitrie Brândză va întreprinde demersuri pentru a i se repartiza o suprafață de teren pe care să poată fi organizat un muzeu botanic. În cele din urmă, prin decretul nr. 659 din 28 februarie 1884, a fost alocat terenul pe care se află și astăzi Grădina Botanică din București.
Potrivit Centrului Național de Informare și Promovare Turistică Botoșani, îÎn prezent, Grădina Botanică din București poartă numele „Dimitrie Brândză”. La însărcinarea Academiei Române, Dimitrie Brândză întreprinde, în perioada 1881-1882, o cercetare amănunțită a florei dobrogene, care se va concretiza într-o monografie botanică în două volume, prima din țara noastră care s-a ocupat de o regiune dată.
