Evz.ro publică primul interviu din închisoare cu Vlad Scurtu, studentul care l-a ucis pe botoşăneanul Daniel Mancaş

vlad scurtu
Vlad Scurtu. Foto: Evz.ro

Scurtu nu recunoaşte nici acum crima: „Ea l-a ucis”, spune el despre iubita sa, studenta Alina Horeanu, cu care locuia în apartament. Tânăra se prostitua, el emitea cecuri fără acoperire, trăind pe muchie. Au întins coarda unei vieţi aventuroase până au ajuns la crimă.

 Şi iubita sa prinsese gustul banului: făcea videochat şi agăţa bărbaţi potenţi financiar de pe site-urile de matrimoniale. Pentru cei doi tineri studenţi, decontul a venit extem de repede. Potrivit magistraţilor, în februarie 2007, Alina Horeanu şi Vlad Scurtu Irimia au ucis cu sălbăticie un om de afaceri din Botoşani, unul din amanţii fetei. Sentinţa definitivă a venit vara trecută: el 23 de ani de închisoare, ea 20. La patru ani de la oribila crimă, Vlad Scurtu a acceptat să-şi spună propria versiune.

Nu recunoaşte crima

Vlad Scurtu şi Alina Horeanu (ambii din Suceava) au fost condamnaţi la închisoare pentru omor deosebit de grav şi tâlhărie. Pe 9 februarie 2007, cei doi l-ar fi asasinat pe omul de afaceri botoşănean Daniel Mancaş. Acesta ar fi fost lovit de două ori cu o bâtă de baseball şi ulterior înjunghiat de zeci de ori.

Crima s-a petrecut într-un apartament din cartierul ieşean Nicolina, acolo unde studenta locuia cu chirie. “Sunt nevinovat pentru 80% din ceea ce mi s-a pus în cârcă”, spune Scurtu. Adică, admite tot (ascunderea cadavrului, vânzarea bunurilor celui mort), dar nu şi crima. Asta deşi, în 2007, presa locală din Iaşi relata pe larg cum Vlad Scurtu a recunoscut crima în faţa magistraţilor.

Alina era “tare în gură”
Scurtu susţine că nu ar fi avut niciun motiv să-l omoare pe Mancaş, nici din gelozie, nici pentru a-l tâlhări. Pe Alina a cunoscut-o în 2006. Cineva din grupul lui de amici vorbea cu ea la telefon şi, auzind ce urât vorbeşte fata, a cerut-o şi el la telefon. “I-am zis că dacă tot e aşa tare în gură, să mă sune când vine în Suceava”. L-a sunat după vreo două-trei zile şi s-au întâlnit. Aşa a început relaţia lor.
Ea era studentă la Facultatea de Economie de la Univ. “Cuza”. La scurt timp, a venit şi el în Iaşi. A rămas şi s-a înscris şi la facultate. Scurtu susţine că relaţia dintre ei a durat doar câteva luni. “Ne-am certat şi am rămas doar prieteni”. Adică, Scurtu susţine că astfel demontează “gelozia”.

 

Facultatea era doar pretextul, descoperiseră viaţa “adevărată”
În paralel, fiecare dintre ei trăia periculos, la graniţa dintre legal şi penal. Scurtu intermedia vânzarea de maşini, haine sau lua mărfuri din depozite pentru care emitea cecuri fără acoperire. “Alina lăsase moartă facultatea, nu se mai ducea la cursuri. Venise în Iaşi că era altă viaţă, se putea descurca altfel. Din videochat făcea în jur de 1.000 de euro pe lună”, explică Scurtu.
Pe Mancaş l-a cunoscut pe un site de socializare. “Alina făcea mai mult decât videochat, iar de pe site-urile astea îşi racola şi clienţii”, afirmă tânărul. Deşi încasa lunar 1.000 de euro, Alina Horeanu se văita tot timpul că nu are bani. Repede îi făcea, repede îi cheltuia pe chirie, haine, saloane.

Despre Mancaş, tânărul vorbeşte ca despre un “client” oarecare al Alinei. “Venea destul de des în Iaşi. Păi ce, întrebam de fiecare în parte ce e, de unde e?”. El l-a cunoscut pe Mancaş prin intermediul Alinei. Afaceristul din Botoşani ar fi vrut să-şi schimbe maşina şi Alina i l-ar fi recomandat pe Vlad Scurtu. “Ne-am mai întâlnit o dată în mall în Iaşi, întâmplător”.

Ziua crimei
Pe 9 februarie 2007, ziua fatidică, Vlad Scurtu spune că a primit un telefon de la prietena sa Alina Horeanu. “M-a sunat ea şi mi-a zis: «Vino, că există o problemă». Am întrebat-o ce problemă, dar ea a zis doar atît: «Vino şi vezi». Şi s-a dus în apartamentul Alinei din Nicolina, acolo unde Mancaş ar fi fost deja mort. Apoi, Vlad Scurtu i-ar fi chemat pe ceilalţi doi prieteni ai săi, Daniel Braescu şi Alexandru Stan, pentru a-i ajuta să scape de cadavru.
 

 

Cadavrul a fost plimbat în toiul nopţii prin trei judeţe
“Am învelit cadavrul în covorul care era în sufragerie. L-am scos pe la 3 noaptea şi l-am băgat în maşina lui, un Audi A4. Şi s-a pus problema unde-l ducem. Alina a sunat-o pe sora-sa (la Frumuşica, judeţul Botoşani), i-a spus despre ce e vorba, şi urma să vină soţul soră-sii în Iaşi s-o ajute. Nu avea cu ce să vină. Şi-am plecat noi la soră-sa. Zicea ea că ştie zona. Dar unde ştia ea, nu se putea intra cu maşina. Apoi, ne-am dus în zona Lebăda, la intrarea în Botoşani. Nici aolo nu se putea. Şi-atunci am zis «hai la Suceava, măcar acolo ştiu locul». Între Suceava şi Gura Humorului, unde a fost şi găsit, pe un drum forestier”, povesteşte Scurtu cum au cărat cadavrul prin trei judeţe.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *