Singurul muzeu din țară dedicat ultimei revolte țărănești din Europa, se află într-un oraș din Botoșani. Mai exact, la Flămânzi, acolo unde a fost amenajat, cu fonduri europene, Muzeul Ţăranului Român şi al Răscoalei de la 1907. Acesta a fost inaugurat în luna decembrie, 2016.
Pe 21 februarie 1907, în satul Flămânzi din judeţul Botoşani, pe moşiile arendate de fraţii Fischer, evrei din Bucovina, izbucnea scânteia ultimei mari răscoale ţărăneşti.
Pentru a comemora acest moment deosebit de important din istoria românilor, la Flămânzi, acolo unde s-a declanşat răscoala, a fost amenajat un loc de aducere aminte: un Muzeu dedicat revoltei pălmaşilor, dar şi a ţăranului român, de acum mai bine de 100 de ani.
Încă de la prima vedere, muzeul impresionează prin frumuseţea clădirii care-l adăposteşte. Este vorba despre o casă mare, de început de secol XX, ridicată cu meşteri străini şi materiale de cea mai bună calitate.În același timp, Muzeul are ca scop promovarea orașului Flămânzi pe harta turistică.
Sursa: orasul-flamanzi.ro/ cnipt Botosani
am dori ca istoria adevarata sa spuna ceia ce sau intamplat cu adevarat sa fie mentionat ca evreii au fost cauza esentiala in revolta din 1907 !
boierii evrei au adus armata care a tras in tarnaii romani vreo 11.000 mie de romani ucisi pe campuri ….
Cu un an înainte de izbucnirea răscoalei, în nordul Moldovei arendaşii îşi disputau şi ultimele moşii ale boierilor. Majoritatea celor cu ”sânge albastru” prefera viaţa la oraş, lăsând moşiile din mediul rural pe mâna arendaşilor, majoritatea evrei, în zona Moldovei. Mihalachi Studza avea, de exemplu, o întinsă moşie la Flămânzi. Ca toţi ceilalţi boieri s-a mutat la oraş. Pe terenurile sale se băteau evreii Mochi Fischer şi cumnatul său, Berman Juster. Pentru a obţine sprijinul ţăranilor şi a-l convinge pe boier, Mochi Fischer împreună cu omul tocmit de acesta drept viitor administrator, Gheorghe Constantinescu, promite oamenilor învoieli avantajoase. Mochi Fischer a câştigat sprijinul ţăranilor, dar nu şi-a ţinut cuvântul. Din contră, a refuzat să încheie înţelegerile convenite cu ţăranii. Oamenii pământului, spun istoricii, erau dependenţi de aceste contracte. „În funcţie de ele ştiau câte zile trebuie să lucreze la arendaş, câte le mai rămânea pentru ogoarele lor.