Unul dintre cele mai mari genii ale matematicii s-a născut într-o comună din județul Botoșani. A fost profesor la universitățile din Iași, București și Cluj, dar și membru titular al Academiei Române. Este vorba despre nimeni altul decât Dimitrie Pompeiu, o altă glorie cu care Botoșaniul se poate lăuda.
Născut la 22 septembrie 1873, în comuna Broscăuți, din județul Botoșani, Dimitrie Pompeiu a fost un matematician român, profesor la universitățile din Iași, București și Cluj, dar și Membru Titular al Academiei Române.
A urmat şcoala primară şi gimnaziul în Dorohoi şi apoi şcoala normală de institutori la Bucureşti. În perioada 1893-1898 a funcţionat ca institutor la Galaţi si apoi la Ploieşti. În 1898 obţine un concediu plătit şi pleacă la Paris, unde îşi termină studiile secundare şi se înscrie la Universitate, devenind licenţiat în Matematici.
Botoșăneanul s-a remarcat ca fiind cel mai strălucit reprezentant al şcolii matematice româneşti de la începutul secolului XX. Celebritatea internaţională a câştigat-o chiar cu teza sa de doctorat, dedicată studiului singularităţilor funcţiilor analitice.
Într-o scurtă lucrare publicată în anul 1929, Pompeiu demonstrează că dacă integrala dublă a unei funcții continue în plan are aceeași valoare pe orice pătrat de latură dată, atunci funcția se reduce la o constantă. Aceasta simplă observație a generat una dintre cele mai interesante probleme ale analizei matematice, cunoscută ca „Problema lui Pompeiu”. De asemenea, în 1929, împreună cu Petru Sergescu, înfiinţează revista „Mathematica”, de largă circulaţie internaţională. Opera matematică a lui Pompeiu este conţinută în cele aproximativ 150 de lucrări publicate. De numele lui se leagă organizarea, la Cluj, a Învăţământului Matematic Românesc.
În 1934 a devenit membru titular al Academiei Române, iar începând cu 5 iunie 1943, a fost membru titular al Academiei de Științe din România. A încetat din viaţă la 8 octombrie 1954, la vârsta de 81 de ani.
