Un adevărat spectacol al naturii poate fi observat la 50 de km de municipiul Botoșani. Este vorba despre Turbăria de la Dersca, aria naturală care se află în extremitatea nord-vestică a județului Botoșani, pe teritoriul administrativ al comunei Lozna, în imediata apropiere de drumul județean (DJ291K) care leagă satul Călinești de DJ291B, la o distanță de 12 km de Dorohoi și aproximativ 50 km de municipiul Botoșani.
Rezervația naturală declarată arie protejată prin Legea Nr. 5 din 6 martie 2000 publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – arii protejate) se întinde pe o suprafață de 10 de kilometri și se suprapune sitului Natura 2000 – Turbăria de la Dersca.
Lozna şi Dersca sunt două sate alăturate. Sunt practic despărţite de această turbărie întinsă pe o suprafaţă de 100 de hectare. Practic este o mlaştină preistorică turboasă, cu pajişti, turbării şi lacuri eutrofe în care trăiesc peste 200 de flori sălbatice, ferifi, muşchi şi alte plante specifice acestui habitat. Printre acestea pot fi enumerate şi ligularia, bujorul, orhideea, omagul,daria, salcie târâtoare sau arnică.
De-a lungul mlaştinii şi a lacurilor trăiesc numeroase specii de păsări şi animale, printre care şi lebedele, găinuşa de baltă, pescăruşul râzător,cucul, stârcul roşu sau iepurele de câmp. Este un spectacol al naturii şi un loc ideal pentru cei care caută linişte şi momente de contemplare.
Tocmai datorită importanţei sale, turbăria de la Dersca (sau Lozna) este declarată sit Natura 2000.
”A fost declarată sit Natura 2000 prin ordin de ministru în anul 2007, în scopul conservării următoarelor specii de floră şi faună cu importanţă comunitară: angelica de baltă şi fluturele buhă dar şi pentru habitatele: Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip Magnopotamion sau Hydrocharition, turbării degradate capabile de regenerare naturală, comunităţi cu lizieră cu ierburi înalte higrofile”, precizează reprezentanţii de la Agenţia Naţională pentru Arii Protejate.
Pe lângă importanţa botanică şi faunistică, turbăria de la Dersca este foarte importantă şi din punct de vedere arheologic. Mai precis, aici se află una dintre cele mai inedite şi fascinante locuri din nordul Moldovei care amintesc de istoria dacilor. În anul 1952, un grup de muncitori care săpa după turbă a dat peste construcţii vechi din lemn, înghiţite de mlaştină, bine conservate. Odată scoase la suprafaţă, fără asistenţă de specialitate, aceste construcţii s-au distrus în contact cu aerul. Profesorul şi arheologul Paul Şadurschi a reuşit însă să dedice mai multe articole de specialitate acestor descoperire. Pe lângă acele structuri de-a lungul timpului au fost găsite oase de animale, coarne şi fragmente ceramice, semn că în zona mlaştinii a fost un sat lacustru.
În urma cercetărilor efectuate de specialişti s-a ajuns la concluzia că toate aceste locuinţe, platforme, poduri şi structuri din mlaştină au aparţinut unei aşezări dacice.
În 1959, o altă echipă de muncitori a dat peste o monoxilă, adică o barcă scobită într-un trunchi de copac. Tot în această turbărie, legată de aceste locuinţe din lemn, s-a descoperit şi un pod vechi de 2000 de ani, perfect conservat. Acest pod a fost salvat şi se află expus la Muzeul Judeţean de Istorie Botoşani.
Una dintre cele mai importante descoperiri în turbărie o reprezintă tezaurul de unelte din fier, de origine dacică. Într-o ladă de lemn, veche de 2000 de ani, în săculeţi din pânză erau adăpostite obiecte folosite de meşterii daci la dulgherie, fierărie şi lucrări agricole. Erau măiestrit lucrate şi bine conservate. Tezaurul a fost descoperit de nişte localnici în 1975. Cutia în care se aflau s-a distrus, tot în contact cu aerul. Piesele de fier au rămas şi pot fi admirate la Muzeul Judeţean din Botoşani.
”Cele mai numeroase piese sunt unelte agricole: seceri cu cârlig, coase cu cârlig, verigi de fixare în mâner, două cosoare. O categorie interesantă de piese este cea folosită în ateliere specializate, precum nicovale, ciocan cu feţele dreptunghiulare, daltă cu tub, pilă cu zimţi, unelte de forjă. Menţionăm şi alte tipuri de piese, precum topoare cu înmănuşare verticală, împungătoare pentru cusutul pieilor, cuţite de diferite forme şi mărimi. Piesele au fost interpretate ca fiind inventarul unui atelier de fierar şi dulgher“
Sursa: Ionut Haidau