Ansamblul Vesna (Primăvara) din Botoșani este la a patra generație de dansatori și hipnotizează publicul la fiecare urcare pe scenă. Au costume colorate, zâmbete largi, bucurie, dar mai ales o tehnică extraordinară, de adevărați sportivi, scrie Adevarul.ro Ansamblul Vesna (Primăvara) din Botoșani este la a patra generație de dansatori, spune profesorul care îi coordonează, Victor Semciuc. Dansul lor îți rămâne în minte, chiar dacă evoluează în rând cu alte zeci de formații. Sunt tot timpul zâmbitori, costumele lor aduc, într-adevăr, primăvara oriunde ajung. Iar când băieții își încep demonstrația, rămâi mut de uimire.
„Care copii au mame românce nu prea mai știu vorbi ucraineană“
Pe adolescenții din ansamblul Vesna i-am întâlnit la Slatina, în județul Olt, la Festivalul de Umor „Oltenii și… restu’ lumii“ la care sunt invitate an de an ansambluri reprezentând comunitățile etnice din România. Opt perechi de tineri frumoși, preocupați să repete până-n ultima clipă pentru ca evoluția să fie, ca de fiecare dată, perfectă. Au avut un an plin de invitații, au ajuns în toate colțurile țării, a dezvăluit profesorul Victor Semciuc, ba chiar s-au văzut nevoiți să și refuze anumite propuneri. Pentru că dansează cu plăcere, nu simt încă oboseala.
„Suntem din Rogojești, comuna Mihăileni, județul Botoșani. Acolo suntem o oază a ucrainenilor, în total suntem vreo 3.000 de ucraineni în județul Botoșani, în mai multe sate. Știu datele pentru că eu sunt și președintele ucrainenilor pe filiala Botoșani, iar Rogojeștiul este satul cu pondere de 90% ucraineni“, dezvăluie profesorul Semciuc pentru „Weekend Adevărul“.
Ansamblul a fost înființat în 1990, iar pe primii membri i-a învățat dansurile ucrainene chiar el, de la a doua generație s-au ridicat din rândurile dansatorilor și coregrafi. Ce dansează astăzi este construit pe „scheletul“ dansurilor tradiționale ucrainene, însă tinerii au adus propria lor contribuție, în special când vine vorba de elementele spectaculoase, cotrobăind pe internet.
„Mai învață și unii de la alții. Cu prima generație a fost altfel, i-am învățat eu, după aceea am instruit un băiat care el s-o ocupat. Acum a terminat facultatea, la Iași, a terminat și masteratul, el a pregătit altul și așa fiecare. Acum mai mult se ocupă ei, eu numai îi șlefuiesc din umbră“, povestește coordonatorul.
Cu toții fac parte din comunitatea de ucraineni, însă astăzi sunt multe familii mixte, spre deosebire de anii ’90. „După Revoluție, au apărut și căsătorii mixte. Acuma, care copii au mame românce nu mai știu vorbi ucraineană, dar tradițiile, obiceiurile, le păstrăm“, mai spune profesorul.
Costume albastre și cizme roșii
Apariția dansatorilor este impecabilă. Cămășile sunt fără cută, cu toții poartă cizme roșii din piele moale, de foarte bună calitate, care se potrivesc de minune cu costumele albastre cusute cu flori roșii. Motivele cusute pe costumul fetelor le-au preluat de pe vechile cămăși ale ucrainencelor, însă ținuta a primit și un aer de scenă.
Profesorul Victor Semciuc mai spune că au avut norocul derulării unui proiect româno-ucrainean, iar cu peste 10 ani în urmă s-au putut cumpăra costume și instrumente muzicale de calitate și s-au plătit profesori, astfel că astăzi, în Mihăileni, funcționează și o fanfară de copii.
Una dintre dansatoare, o adolescentă cu ochi albaștri tulburători și ten de porțelan, Paula sau Paulina, cum o alintă domnul profesor, este interpret vocal și cântă la saxofon și la fluier.
Copiii au posibilitatea să testeze ce li se potrivește, explică profesorul, și nimic nu-i împiedică să aprofundeze atunci când se hotărăsc ce vor. Ba, pentru că nu există o astfel de șansă în fiecare localitate, vin copii și din comunele vecine.
Cu dansatorii prezenți la Slatina a făcut doar dansuri ucrainene, mai spune profesorul, însă cu colegii lor mai mari au uimit audiența și cu dansuri grecești, țigănești, „de toate“, ca un ansamblu profesionist, deși nu sunt. Au ajuns la „Românii au talent“, au deschis Campionatul Mondial de Fotbal al Diasporei, au fost invitați în Grecia. Pe deasupra, dansatorii ansamblului „Primăvara” sunt și buni la carte, ceea ce îl umple de mândrie pe instructor.
„Cel mai bun produs al meu este Lipă, Elisabeta Lipă“
Te întrebi cât se antrenează dansatorii care parcă plutesc.
„Programul nostru de scenă este, în mod normal, de 13 minute, acum (n.r. – pentru spectacolul în care urmau să evolueze) l-am redus la 9 minute“, spune profesorul.
Sunt minute în care privitorul se uită vrăjit cum băieții sar în aer ca într-un număr periculos de acrobație, se urcă unii pe umerii celorlalți, fac sărituri. Este evident că în spatele acestei performanțe stau multe ore de pregătire fizică.
Profesorul Victor Semciuc dezvăluie atunci că este profesor de educație fizică și sport, cu specializările atletism și fotbal, și că pregătirea înseamnă dans, dar înseamnă și mult exercițiu fizic.
Și mai dezvăluie ceva Victor Semciuc, anume că, de-a lungul anilor, de la Mihăileni au plecat mai mulți sportivi care au făcut ulterior performanță.
„Cel mai bun produs al meu știți care este? Lipă, Elisabeta Lipă. Eu am făcut atletism cu ea, după aceea a plecat la baschet și după a făcut canotaj. Acum am șase copii în lotul național de canotaj. Mugurel Semciuc, care e pe locul II (n.r. – medaliat cu argint la Jocurile Olimpice de la Tokyo), e nepotul meu. Canotaj nu facem, eu numai fac pregătire fizică și după aceea le dau drumul“, a dezvăluit profesorul Semciuc.
Pe cei care pot face cu adevărat performanță i-a plăcut să-i caute printre copiii care-și consumă energia în curtea școlii. E drept, cu zeci de ani în urmă, alegea din peste 400 de copii, elevi la școala la care a predat 40 de ani. Acum, mai sunt 150-160, a dezvăluit profesorul, pentru că și din Mihăileni tinerii au plecat mânați de mirajul străinătății, iar în ultima vreme și-au luat cu ei și copiii.
„Când am venit în învățământ erau 420 de copii, iar acum avem 150-160. Eu trebuia să fiu la pensie, dar am rămas pentru că am insistat mult și s-a construit o sală de sport și am insistat să lucrez măcar un an în această sală de sport“, a mai spus profesorul Victor Semciuc, cel care a și condus la un moment dat comunitatea, câștigând un mandat de primar din partea Uniunii Ucrainenilor din România.
Profesorul a vorbit și despre situația fraților de peste graniță, nevoiți să facă față războiului, și despre ajutorul oferit acestora.
„Stră-stră-străbunicii mei îs veniți din Galiția, demult-demult, de vreo 200 și ceva de ani, noi n-am venit de curând“, spune Victor Semciuc, explicând că a făcut ceea ce au făcut și românii, pentru că român se și simte.
Au trecut prin adăpostul improvizat la sediul asociației câteva sute de ucraineni, însă majoritatea au plecat spre alte țări să-și găsească liniștea. Acum, în zonă, lucrurile sunt calme, doar din când în când le mai cere cineva ajutorul.
„La noi acolo este liniște – Cernăuțiul, partea bucovineană, încă e liniște. Și cei care au mai venit de la Kiev, Harkov, Odessa, sunt cazați la Cernăuți, la Liubovca“, a mai spus profesorul Semciuc.
