Un grup de preoți din județul Botoșani merge din casă în casă pentru a vesti Nașterea Domnului. Cei patru preoți, Florin Istrate de la Agafton, Olivian Sandu de la Vorona Mare, Bogdan Ionuț Simionică de la Mesteacăn și Ciprian Onea de la Loturi Enescu, interpretează cu har, dar și cu mult talent colindele specifice Crăciunului.
Pentru ei, colindatul reprezintă una dintre cele mai frumoase modalități de a transmite credincioșilor importanța cântecelor de Crăciun, dar și importanța acestei sărbători pentru întreaga creștinătate. Se bucură de colindele cântate de ei la fel de mult ca și creștinii care le deschid porțile sau ușile caselor pentru a-i asculta.
„Nici nu știți cât mă bucur atunci când colind”, a spus părintele Olivian Sandu.
Grupul de preoți parcurge toate casele comunităților ortodoxe pe care le reprezintă, având și oportunitatea de a-i cunoaște pe oameni, dar mai ales nevoile acestora. În plus, transmiterea colindelor este și o mare șansă a bisericii de a se apropia mai mult de credincioși.
Mersul cu colindul
Potrivit specialiștilor, printre obiceiurile calendaristice cele mai răspândite şi mai spectaculoase, cu originea în credinţe şi mituri străvechi, sunt de bună seamă ciclurile legate de sărbătoarea Naşterii lui Iisus şi schimbarea anului. Crăciunul este polul în jurul căruia gravitează o multitudine de colinde, urări şi tradiţii specifice, care trimit spre vremuri demult apuse, dar ce se regăsesc, surprinzător, în contemporaneitate. În folclorul românesc Colindatul de Crăciun este cel mai important ciclu sărbătoresc popular tradiţional, cel mai bogat şi colorat prilej de manifestări folclorice. Deprinderea de a colinda, de a saluta cu mare bucurie Naşterea Domnului, de a-L întâmpina cu urări, daruri, petreceri, cântece şi jocuri este străveche. Colindatul deschide amplul ciclu al sărbătorilor de iarnă.
Repertoriul tradiţional al obiceiurilor româneşti desfăşurate cu ocazia Anului Nou, dar şi a Crăciunului cuprinde: colinde de copii, colinde de ceată (colindele propriu-zise), cântecele de stea, vicleimul, pluguşorul, sorcova, vasilca, jocuri cu măşti, dansuri, teatru popular şi religios, etc. Cele mai bogate, mai variate şi mai strălucitoare din punct de vedere artistic sunt, alături de pluguşoare, colindele de ceată. Caracterul esenţial al sărbătorii este bucuria şi încrederea cu care omul întâmpină trecerea de la anul vechi la anul nou, începutul unei noi perioade de vegetaţie, al unei noi etape în viaţa lui şi a sătenilor săi, a colectivităţii în care trăieşte.
