Joyskim Dawa, 25 de ani, fundașul lui FC Botoșani, a dezvăluit într-un interviu pentru Libertatea care a fost impactul țării noastre asupra lui și de ce merge până la Suceava, pentru cel mai bun sushi din zonă. Apreciază că viața în România e mai ieftină decât în Occident, credea că Dracula și Ceaușescu au fost fotbaliști ca și Hagi, scrie Libertatea.
Joyskim Aurélien Dawa Tchakonte este numele complet al camerunezului de 25 de ani, internațional al țării sale, jucător care a întărit apărarea Botoșaniului începând din vara lui 2021. Fundașul de forță, 1,94 de metri, are și pașaport francez și face parte din lotul de 12 naționalități al formației din nordul Moldovei. Extrem de relaxat, între două antrenamente, africanul a vorbit despre micile sale plăceri dintr-un oraș de 80.000 de suflete, explicând într-un interviu acordat Libertatea cum a descoperit România în câteva detalii.
Libertatea: Joyskim, cum te simți printre români?
Joyskim Aurélien Dawa Tchakonte: Mă simt destul de bine, confortabil, mă focusez pe fotbal, mai ales că nu prea am multe de făcut în acest oraș mic. Doar fotbal și acasă.
– Ai cu cine să-ți împarți timpul?
– Da, alături de mine este logodnica mea. Ceea ce face să nu fie dificilă situația.
– Ce faceți în timpul liber?
– Mergem amândoi la sală, facem forță, fitness.
– Serios?
– Da, eu muncesc extra, ea își păstrează tonusul. Apoi, cu jucătorii care vorbesc franceză fie ieșim la o cafea, fie ne jucăm pe PlayStation. Multă rutină. Nu prea ai ce face în Botoșani, dar m-am obișnuit cu aceiași oameni, aceleași figuri, cu totul de aici.
– Ai apucat să mai vezi și altceva din zona în care trăiești?
– Suceava, un oraș drăguț. E la 40 de minute distanță. Merg cu iubita mea la mall, fiindcă acolo se găsește un restaurant foarte bun, cu sushi.
– Doar pentru atât te duci acolo?
– Frate, chiar e bun acel sushi. Oricum, stau mult pe acasă, din cauza Covid, chiar dacă sunt vaccinat și n-am nicio teamă. Dar acel sushi merită riscul de a ieși din casă, mai ales că restaurantul e mai mult gol și are o atmosferă foarte calmă.
– La Iași ai apucat să mergi?
– Doar pentru a lua avionul. Am înțeles că are frumos centrul civic, mă duc când va fi mai mult soare afară.
– În afară de sushi ce ai mai savurat în România?
– Nu prea știu dacă felurile servite sunt românești, autentice. Am auzit de sarmale că sunt bune, n-am încercat. Uite, mănânc niște gogoși în fiecare dimineață, unele cu zahăr. (râde) Suntem mai mulți la echipă care concurăm la acest domeniu.
– Ce-ți place cel mai mult la români?
– Prima impresie a fost că Moldova nu e București. Când eram pe drum, am văzut animale, cai, vaci, în drumul de la Iași spre Botoșani. Incredibil! Am crezut că am ajuns din nou în Africa! Africa albă i-am zis. Este cam la fel. Asta a fost prima impresie. Este exact la fel. Oamenii sunt foarte buni, săritori, ajută, m-au sprijinit să-mi găsesc repede un apartament sau să-mi fac un cont bancar aici.
– Cum te simți?
– Nu e chiar ca acasă, eu locuind în Colombes, aproape de Paris. Dar se poate trăi simplu. Oamenii sunt mai calmi în Moldova, comparativ cu zona Parisului, poate pe genul celor din sudul Franței.
– Bine, doar că Botoșaniul nu e nici Nisa, nici Cannes.
– Mda, complet diferite, acolo e bogăție. Dar, uite, aici sunt oameni care știu să dea „bună ziua”, sunt OK.
