Judeţul Botoşani ascunde un adevărat paradis care-şi dezvăluie pe deplin frumuseţea mai ales în lunile de toamnă. Păduri pitoreşti, poteci tainice, lacuri ascunse şi peisaje care taie răsuflarea reprezintă doar o parte dintre minunile naturii pe care le oferă cel mai nordic ţinut din România.
Judeţul Botoşani se află în extremitatea nordică a României. Din punct de vedere turistic, este puţin cunoscut şi la prima vedere pare că nu are ceva deosebit de oferit. În realitate însă, mai ales atunci când vine toamna, Botoşaniul este un adevărat paradis al iubitorilor de natură, de ţinuturi rurale autentice, de spiritualitate, dar şi de vinuri ca pe vremea strămoşilor.
Nu lipsesc nici produsele tradiţionale din lapte şi din carne care merg cel mai bine cu mustul şi vinul negru ca de Malaga, o delicatesă oenologică tradiţională a zonei, cu legumele de toamnă şi ciupercile care pot fi culese oricând, cu atenţie, din pădurile întinse ale judeţului. „Eu când mă gândeam la Botoşani, îmi venea în minte un loc sărac, ceva fabrici de pe vremea comuniştilor şi atât. M-a invitat apoi un coleg de facultate la el acasă, la Oneaga, pe malul Prutului, prin octombrie, când se făcuse şi vinul. Am mers la plimbare prin toată zona. De atunci, am recomandat Botoşaniul oricui, mai ales toamna“,spune Dinu, un ieşean care vine în fiecare an în judeţul Botoşani.
Una dintre cele mai frumoase aşezări din Botoşani, toamna, este cu siguranţă comuna Vorona. Asta datorită codrilor imenşi care se întind pe zeci de kilometri către Oneaga şi Coşula, două localităţi din comunele învecinate. Propriu-zis, este un codru uriaş care acoperă o zonă deluroasă cu un peisaj ireal. O călătorie, toamna, în pădurile Voronei este ideală atât pentru iubitorii de natură, dar şi pentru cei care caută liniştea sufletească – un tărâm al legendelor şi miracolelor.
La Vorona se ajunge fie dinspre Iaşi, prin Paşcani şi Tudora, fie din municipiul Botoşani, mergând pe drumul judeţean care străbate Orăşeniul. Pentru a ajunge pe traseul forestier care poate fi străbătut cu maşina, la pas sau cu bicicleta, orice turist trebuie să ajungă neapărat la Mănăstirea Vorona, urmărind indicatoarele din comună. Lângă Primăria Vorona poate fi găsit şi un centru de îndrumare turistică unde oricine poate afla totul despre trasee şi obiective. Mănăstirea Vorona este primul obiectiv. Fondată undeva în secolul al XVIII lea, în jurul unei biserici zidite de paharnicul Iordache Panait, mănăstirea adăposteşte astăzi o comunitate de maici.
Gorunul domnitorului
Nu departe de lăcaşul de cult, pe cărările pădurii se află un loc de legendă. Este vorba despre gorunul lui Alexandru Ioan Cuza, un copac secular uriaş, unde povestea spune că s-a odihnit domnitorul Principatelor Unite, după o vizită la Botoşani. Mai departe, pe drumul forestier, se ajunge la o altă mănăstire, Sihăstria Voronei, mult mai veche decât prima.Fondată în 1503, aici se află moaştele Sfântului Onufrie, făcătorul de minuni. Se spune că a fost un mare guvernator rus în Ucraina şi, dintr-odată, a renunţat la toată bogăţia şi a plecat ca sihastru, ajungând în codrii Voronei. Pe cărări tainice, nu departe de schit, se poate ajunge şi la peştera unde sihastrul Onufrie şi-a petrecut mare parte din viaţă, în secolul al XVIII-lea. Se spune despre Sfântul Onufrie că are o mare putere vindecătoare.Tot în codrii Voronei poate fi găsită şi Mănăstirea Oneaga, un alt loc cu o spiritualitate aparte, în liniştea pădurii. Dincolo de mănăstiri, pădurile Voronei reprezintă un adevărat templu al naturii. Coloritul frunzelor ruginii de toamnă, în diferite moduri, duce cu gândul la marile păduri canadiene.
Numeroase specii de păsări, dar şi veveriţe, căprioare şi mistreţi populează aceste păduri. O plimbare de câteva ceasuri prin pădurile Voroneireprezintă o adevărată încărcare de baterii. „Culmea, stau în Botoşani de când mă ştiu. Dar nu am fost prin aceste păduri. Sunt ceva de vis – nişte păduri vechi, cu o linişte care te înfioară, dar în sens pozitiv. Să mergi aşa pe patul ăsta de frunze căzute, cu acel colorit şi lumina care intră printre arbori, te întorci alt om“, mărturiseşte Paul Rădescu, un botoşănean de aproximativ 50 de ani. În plus, sunt şi cei care, după o drumeţie prin pădure, vor să se bucure şi de o masă mănăstirească, cu bunătăţi simple, dar sănătoase, din pădure sau din micile gospodării călugăreşti. Din pădurile Voronei se iese apoi către Oneagaşi se continuă până la drumul naţional Botoşani-Iaşi. Pe acest drum există un punct panoramic de unde se pot admira Codrii Voronei, dominaţi de stejari şi de fagi, care, în acest anotimp, colorează pădurea într-un mod spectaculos.
Codrii din copilăria lui Eminescu
O altă destinaţie de vis, toamna, la Botoşani, este Ipoteştiul. Mai precis, pădurile seculare de la Baisa-Ipoteşti. Această localitate este importantă şi din punct de vedere cultural-memorial fiindcă aici, într-o casă a căminarului Eminovici, şi-a petrecut copilăria poetul Mihai Eminescu. La Ipoteşti se ajunge pe drumul naţional care leagă Botoşaniul de Dorohoi. Chiar la ieşirea din municipiul-reşedinţă de judeţ există un drum, la stânga, care ajunge în satul Ipoteşti. Fix la intrarea în sat este Memorialul Ipoteşti, un complex unic în ţară unde se poate vizita casa în care a copilărit Mihai Eminescu, biserica familiei sale, dar şi un centru de studii deosebit de interesant care are în patrimoniu manuscrise, în original, ale lui Eminescu.
De la Memorial, mergând în partea stângă de la intersecţie, se ajunge la un indicator care direcţionează turiştii către lacul lui Eminescu. Este un drum de ţară, printre case şi biserica cătunului, iar mai apoi, printr-o boltă de arbori, duce direct către o parcare. De aici,călătoria continuă pe jos, printr-o feerie absolută. Pădurea îşi arată splendoarea, mai ales toamna, cu goruni, fagi şi stejari de un roşu aprins sau un galben liniştitor. Este pădurea care l-a făcut pe Eminescu să-şi imagineze acei „codri de aramă“ din poemele sale. Este locul de promenadă al poetului, în anii tinereţii. Pădurea, patul de frunze, panourile de lemn cu versuri din creaţia lui Eminescu, dar şi trilurile de păsări construiesc o altă lume. După câteva sute de metri, pe cărare, se ajunge la poiana cu lacul nuferilor – un alt peisaj de basm. Un lac superb, în mijlocul pădurii, cu o insulă pe care vizitatorii se pot relaxa în mijlocul naturii.
Cei care doresc să continue cufundarea în natură pot merge maximumtrei kilometri prin pădure, la Observator. Este un turn înalt de unde poate fi admirată efectiv toată pădurea. După ce terminăm de vizitat pădurea, lacul şi Observatorul, pe drumul de întoarcere către Botoşani ne întâmpină şi alte surprize. Dacă este urmată şoseaua prin Stânceşti, pe un drum la stânga, cum se merge către Botoşani, se ajunge la Capela Callimachi, ceea ce a mai rămas din superbul castel al acestei familii. Capela este un monument arhitectonic unic, unde poate fi vizitată şi cripta familiei Callimachi. Tot în Stânceşti, pe uliţele satului, la indicaţiile localnicilor, se poate ajunge şi la valurile uriaşe de pământ ale celor mai mari cetăţi traco-getice din zonă, acolo unde s-a descoperit, în anii’70, un frumos tezaur de aur.
Pădurile preistorice de pe malurile Prutului
Dacă pădurile de la Vorona şi Ipoteşti sunt aproape de municipiul Botoşani, un alt loc de neratat, mai ales în acest anotimp, se află în extremul nord –satul Oroftiana, comuna Suharău. Este vorba despre codrul preistoric Stuhoasa, situat chiar pe malurile Prutului. Până acolo, cu maşina, se parcurg peste 60 de kilometri, din municipiul Botoşani,pe drumul naţional care trece prin Dorohoi, către Darabani. În comuna Suharău, mergând către Darabani, se virează la stânga către satul Oroftiana. La capătul cătunului, pe un drum pietruit se ajunge la marginea codrilor Stuhoasa. Este o rezervaţie de făget impresionantă,cu o întindere de peste 60 de hectare.
Este o pădure sălbatică unde este interzisă exploatarea lemnului, fiind un sit Natura 2000 protejat prin lege. Stuhoasa este o pădure preistorică de fag, cu arbori seculari şi cu o faună nealterată de prezenţa omului. Toamna, pădurea se colorează în roşu-aprins, oferind un adevărat spectacol al naturii. Este şi locul ideal pentru cei care iubesc să culeagă ciuperci de pădure, Stuhoasa fiind casa multor specii. În pădurea de la Stuhoasa trăiesc cerbi, căprioare, mistreţi, vulpi şi uneori chiar lupi veniţi din zonele de stepă de dincolo de graniţă, codrul fiind exact la frontiera cu Ucraina.
Pe lângă codrii de la Stuhoasa, poate fi admirat şi Prutul, cu meandrele şi insulele sale, sau cu plajele ascunse sub coronamentul copacilor. În apropiere de Suharău se află şi comuna Ibăneşti, acolo unde poate fi urcat dealul Măgura, ce oferă o privelişte unică asupra Codrilor Herţei. După o excursie prin pădurile de poveste ale Botoşaniului, pe drumul care duce către Iaşi, orice călător ar putea să oprească pentru a se bucura de celebrele vinuri de Rădeni, cumpărate direct de la ţărani. Este vorba despre un vin negru şi tare, cum numai în acea zonă se găseşte – zonă renumită, de altfel, şi pentru rachiul său, făcut după reţete tradiţionale.
Sursa: adevarul
