În judeţul Botoşani au trăit adevărate genii ale imposibilului. Cel mai renumit a fost de departe Constantin Dracsin, un poet şi un grafician unic în istoria literaturii române. A scris şi a desenat numai cu ajutorul dinţilor. Tot la Botoşani a creat şi unul dintre cei mai excentrici şi puţin cunoscuţi artişti români, scrie Adevarul.ro.
Unul dintre cei mai interesanţi şi talentaţi artişti români ai secolului XX a fost fără îndoială Constantin Dracsin, un om care a şocat prin voinţa şi metodele prin care a reuşit să creeze. Constantin Dracsin, trecut în nefiinţă acum aproximativ două decenii, a fost un apreciat poet şi grafician. Cu toate acestea, nu şi-a putut folosi niciodată mâinile, ci a creat doar cu ajutorul dinţilor. Povestea sa este cea a unui geniu al imposibiliului.
Constantin Dracsin s-a născut la 20 iulie 1940, la Draxini, un cătun sărac din comuna botoşăneană Băluşeni. Se numea, de fapt, Costache Gugoaşă, sau cel puţin aşa apărea în registrele care consemnau naşterea sa. Mai târziu, atunci când a început să fie publicat, şi-a luat pseudonimul de Constantin Dracsin. În copilărie, a suferit de poliomelită şi, de la 8 ani, nu a mai putut să-şi folosească braţele. Avea însă o minte sclipitoare. Din cauza infirmităţii nu a putut face prea multă şcoală. Culmea, a fost însă un copil îndrăgostit de învăţătură. A citit singur, aşa cum a putut, s-a cizelat şi cultivat cu o ambiţie de fier. Infirmitatea nu l-a făcut să-şi piardă speranţa sau să-şi găsească motive pentru a nu acţiona sau pentru a cerşi mila. Copilul Costache Gugoaşă de la Draxini a vrut să înveţe cum învăţau şi ceilalţi copii din sat. Toată viaţa a fost un autodidact setos de informaţie şi cunoaştere. I-a plăcut de mic literatura şi a dorit să scrie, să-şi împărtăşească gândurile, sentimentele, să zugrăvească realitatea pe care o vedea. Culmea, avea talent şi pasiune şi pentru desen.
Până la 29 de ani, nimeni nu auzise de Constantin Dracsin. Din cauza condiţiei sale, trăise într-o izolare lucie, la Draxini. Până la 29 de ani, a învăţat şi s-a educat singur cu mult sârg. Se auzeau doar poveşti urbane despre tânărul care scrie cu dinţii sau picioarele. Poetul Lucian Valea a reuşit să-l găsească pe acest tânăr şi să-i descopere talentul extraordinar. Dacă nu şi-a putut folosi mâinile, Constantin Dracsin, îndrăgostit iremediabil de artă a găsit o metodă de a se exprima. Cei care l-au cunoscut spun că scria extraordinar de frumos doar cu ajutorul dinţilor. Tot aşa şi desena, fiind şi un foarte bun grafician. A debutat în 1969 cu versuri în ziarul ”Clopotul” iar mai apoi a ajuns cunoscut, fiind publicat în reviste culturale din toată ţara printre care şi ”Convorbiri Literare”, ”România Literară”, ”Caiete botoşănene”, ”Tribuna” şi multe altele. Din 1972, tânărul care scria cu dinţii ajunge să fie prezent în antologii de poezie, importante. Pe deasupra, a primit în 1975, menţiune la premiile pentru debut ale Editurii Albatros şi mai apoi premiul I la ”Cântarea României”, secţiunea ”creaţie artistică”. Din anii 70 şi până în anii 90, Constantin Dracsin a fost un adevărat fenomen. Până în anul 1997 i-au apărut opt volume. Pe lângă poezie acesta lucra neobosit, tot cu dinţii şi în domeniul graficii. Lucrările sale au fost foarte apreciate şi publicate în reviste. Multe dintre acestea au ajuns în colecţii personale sau expoziţii din ţară şi străinătate. Artistul a murit în luna ianuarie a anului 1999. Avea doar 58 de ani. Un cunoscut om de afaceri dar şi iubitor de cultură botoşănean, Gheorghe Iavorenciuc, a dedicat un mic muzeu, in-memoriam, poetului şi graficianului Constantin Dracsin.
În anii 70-80, în judeţul Botoşani a creat, puţin cunoscut, inclusiv pentru cei din breasla sa, un artist plastic, considerat de unii, de-a dreptul genial. În orice caz a fost un personaj excentric iar creaţia sa inedită. Se numea George Chihaia şi a fost un simplu profesor de muzică şi desen în comuna Hlipiceni, jjudeţul Botoşani. S-a născut la Ştefăneşti, pe malurile Prutului, tot în judeţul Botoşani, în anul 1937. A urmat cursurile şcolii de pedagogie şi a ajuns profesor de muzică şi desen în satul Hlipiceni. Soţia sa îşi aminteşte că de când îl cunoscuse era deosebit de talentat. Picta neobişnuit de frumos la şevalet şi impresiona prin cultura sa vastă. Cunoştea mai multe limbi străine şi cânta frumos.
„Era genial. Avea o cultură vastă. Uriaşă. Cunoştea cinci limbi străine, cânta dar mai ales picta dumnezeieşte. I-am fost elev şi ţin minte că a făcut şi un cerc de pictură”, îşi aminteşte fostul său elev, pictorul Florin Prodan. Un moment de sinceritate şi furie i-a decis însă destinul. Anti-comunist îndârjit, l-a făcut de râs pe reprezentantul PCR însărcinat cu viaţa culturală. Mai mult decât atât şi-a exprimant sentimentel anti-regim. Imediat a urmat o înscenare şi o condamnare scurtă de 6 luni, suficientă pentru a fi dat afară din învăţământ cu litera I şi lăsat pe drumuri. A urmat apoi patima, creaţia şi decăderea.
Citeste mai mult: adev.ro/qm8f8g
