În judeţul Botoşani sunt sute de bătrâni cu boli cronice care se plâng că riscă să moară cu zile. Trăiesc în sate fără niciun fel de asistenţă medicală, nu au bani să meargă după medicamente la oraş şi nici nu are cine măcar să le elibereze reţete compensate. Majoritatea au pensii sociale.
În judeţul Botoşani, la ţară, tot mai mulţi bătrâni au ajuns să se plângă că mor cu zile din cauza lipsei infrastructurii sanitare. Cele mai multe sate sunt foarte îmbătrânite iar majoritatea localnicilor suferă de cel puţin o boală cronică pentru care i-au tratament zilnic.
Situaţia este dificilă mai ales că sunt sate foarte îndepărtate, iar mulţi bătrâni de 70-80 de ani sunt nevoiţi să bată minim 5-6 kilometri pentru câteva medicamente. Mai grav, sunt comune în care nici măcar nu există medic de familie şi nu are cine să le prescrie reţeta lunară. Oamenii sunt cu moralul la pământ, decompensaţi şi trăiesc numai datorită asistenţilor medicali comunitari care bat zeci de kilometri pentru a nu-i lăsa să moară cu zile.
”Am dispensar nou-nouţ dar nu vine niciun medic”
Cea mai dificilă situaţie este cea a comunelor Adăşeni, Avrămeni şi Manoleasa. Nu au nici medic de familie. Singurul care venise în zonă, mai precis la Avrămeni, a rămas acum doi ani fără contract cu Casa Judeţeană de Asigurări. Practic cele aproximativ 8000 de săteni din cele trei comune, nu au medic de familie. Culmea, populaţia din această zonă este foarte îmbătrânită, în special la Adăşeni. Majoritatea localnicilor au boli cronice care necesită tratament zilnic.
Primarul comunei Adăşeni, mărturişte că de trei ani de zile nu este medic în comună şi de încă doi nici măcar la Avrămeni, la 12 kilometri depărtare. A făcut adrese peste tot solicitând medic. Ba chiar a făcut şi un cabinet modern cu 1.5 milioane de lei, din bugetul local pentru a-i atrage pe tinerii medici de familie. Nimeni nu vine.
”De doi ani de zile nu avem medic. Nici noi nici Avrămeni şi nici Manoleasa. Nu avem nici un medic. Oamenii sunt efectiv disperaţi. Am făcut adrese peste adrese şi nu vine niciun medic, nimic. Ni s-a promis şi nimic. În 2015 am făcut de la bugetul local cu 1.5 milioane lei cabinet modern. Nici aşa nu a venit.”, spune Constantin Dresleucă, edilul din Adăşeni.
”Omul meu oricând poate închide ochii, şi pastile ioc”
Oamenii din zonă sunt efectiv disperaţi. Tanti Lenuţa are 70 de ani, suferă de hipertensiune arterială pentru care primeşte tratament zilnic. Soţul ei este cardiac şi este dependent de tratament. Sunt înscrişi la un medic tocmai la Săveni, la aproximativ 30 de kilometri depărtare. Nu au maşină şi se roagă de vecini să-i mai repeadă când i-au pensia să-şi ridice reţeta şi să cumpere medicamente. Nu reuşesc însă întotdeauna iar supravieţuirea lor este pe muchie de cuţit. ”Omul meu oricând poate închide ochii şi pastile ioc. Până la Săveni trebuie să găsim maşină, să plătim. Acolo stai la coadă. Uneori nu avem bani de drum şi în loc de pastile, rugăciune şi atât”, spune tanti Lenuţa. În situaţia ei sunt şi alţi localnici.
”Eu am 56 de ani şi am şi eu destule, şi cu ficatul şi cu rinichii. Dar mama mea are 85 de ani şi este şi cu inima şi cu tensiunea. Uneori nu am bani de pâine dapăi să mă duc tocmai la Săveni sau Botoşani, la 60 de kilometri să cumpăr pastile. Dacă i-au cursa ajung noaptea şi o găsesc pe mama moartă. Împrumut şi trăiesc de pe azi pe mâine pentru dreptul meu la reţetă. Nu mai putem”, spune săteanca.
Singura speranţă a acestor oameni este un asistent medical comunitar cu suflet mare şi foarte dedicat. Se numeşte Alina Axinie şi străbate uneori şi peste 60 de kilometri pentru a face rost de reţete şi medicamente pentru bătrânii săraci şi singuri, cei care alcătuiesc de altfel majoritatea satelor. „De multe ori merg pe jos, alteori cu ocazia. Cum pot. Uneori ajung să fac şi 60 şi ceva de kilometri pentru reţete şi medicamente. Nu le pot lăsa. În fiecare zi merg la ele şi văd cum fac să rămână în viaţă. Fără medic de familie eşti pierdut. Aici sunt trei ani, de când nu avem medic, în comună, şi de doi ani, fără medic şi la Avrămeni”, spune Alina Axinie.
”Suntem pierduţi”
Această situaţie este întâlnită şi în alte zone ale judeţului, mai ales în cătunele mai izolate. Bunăoară la Codreni o bătrână de peste 70 de ani, insulino dependentă nu şi-a luat tratamentul şi deja se resimte. Spune că nu a găsit pe nimeni să o ducă peste 10 kilometri la farmacia din centrul comunei, la Mileanca. Dacă acolo nu găseşte ce trebuie, atunci este nevoită să meargă încă 60 de kilometri până la Botoşani. Un drum care i-ar putea fi fatal. „Suntem pierduţi. Nu am tratament. Aici nu avem farmacie în sat şi trebuie să mă rog şi să fac rost de bani să mă ducă la comună. Acolo dacă nu are insulină, până la Botoşani. Vă daţi seama că eu pot sufletul pe drum?!? Şi ca mine sunt mulţi aici. Nu avem nici medic, nimic”, spune femeia.
La Codreni, Tătăreşeni dar şi în multe cătune izolate de pe malurile Prutului situaţia este asemănătoare. Mai ales din cauza pandemiei, localnicilor în vârstă le este frică să ajungă la Botoşani, la spital. Mulţi stau fără tratament şi ajung decompensaţi cu ambulanţa.
„Stau săracii şi până nu mai pot. Era o vecină care nu avea cu ce să meargă după tratament. Are pensia 600 de lei. Atât. A luat-o aproape în comă cu salvarea. Cine ştie de când nu a luat pastilele”, spune un localnic din zona Hudeşti. Mulţi medici de familie nu vin în zonele izolate mai ales din cauza infrastructurii, în special drumuri proaste şi lipsa cabinetelor medicale. În unele cazuri este nevoie de investiţii prea mari în foste cămine culturale aproape dărâmate.
Sursa: adevarul
