Creşterea oilor este una dintre cele mai vechi ocupaţii ale poporului român şi o ramură economică de bază încă de acum cel puţin 1000 de ani, pe teritoriul actual al României. Specialistul Ionică Nechifor, directorul Staţiunii de Cercetare a Ovinelor şi Caprinelor de la Popăuţi, judeţul Botoşani, una dintre cele mai importante instituţii de cercetare în acest domeniu din România, este de părere că tocmai creşterea oilor ar putea reprezenta şi acum asul din mâneca agriculturii dar şi economiei româneşti, chiar la nivel mondial, scrie Adevarul. Acesta este de părere că dacă statul s-ar implica în dezvoltarea acestui sector, România ar ajunge un jucător important pe piaţa mondială cu mari câştiguri economice.
”Ar fi un câştig pentru toată lumea. Este o ramură tradiţională la care ne pricepem şi putem exploata acest lucru pentru a obţine plus valoare economică. Este nevoie însă de sprijin din partea statului român şi de implicare. Suntem pe drumul cel bun, dar putem mult mai mult”, spune Ionică Nechifor.
Asul din mâneca agriculturii româneşti pare a fi creşterea oilor, o activitatea economică tradiţională la noi. Cel puţin asta susţine şeful uneia dintre cele mai importante instituţii de cercetare din domeniul ovinelor în România. Acesta spune că dacă statul român s-ar implica mai mult, ţara noastră ar ajunge în top.
”Sectorul ovin este cu potenţialul cel mai mare de a se dezvolta, de a produce, în aşa fel încât să fie competitiv cu toate statele europene dezvoltate. Poate să fie asul din mâneca agriculturii româneşti. În momentul actual ca şi efectiv de animale suntem pe locul doi la nivelul Uniunii Europene”, spune Ionică Nechifor.
Ionică Nechifor spune că sunt în România şi multe ferme model, cu potenţial genetic foarte bun pe sectorul ovin dar că această performanţă trebuie extinsă la marea masă a crescătorilor tocmai pentru a ridica standardul naţional. Specialistul botoşănean spune că în momentul de faţă România şi-a atins doar 57% din potenţial.
”România mai are de recuperat la capitolul performanţă. Dacă reuşim să îmbunătăţim performanţa genetică a exemplarelor, ajungem în mod cert lideri ai Uniunii Europene. România se află la numai 57% din potenţialul ei pe sectorul ovin. Închipuiţi-vă dacă statul va interveni şi va ridica acest sector la 90% din potenţialul său, am curajul să spun că România pe acest segment va depăşi clar statele europene dezvoltate şi poate concura cu state deja emblematice în creşterea ovinelor precum Noua Zeelandă. Nu vom putea depăşi niciodată Australia, să zicem, dar batem deja la uşa statelor performante la nivel mondial.”, adaugă specialistul botoşănean.
Specialistul botoşănean spune că inclusiv ţările arabe au fost interesate de oile româneşti, existând discuţii avansate în privinţa realizări unor legături economice, în special achiziţia de oi rasa karakul, preferată de arabi. O problemă care împiedică aceste tranzacţii este prezenţa screpiei, o boală gravă a oilor, la exemplarele din România. Mai precis este vorba despre o afecţiune neurodegenerativă care duce la moartea animalului prin epuizare şi care nu are momentan leac. România în statisticile UE ca ţară cu screpie în rândul efectivelor de oi, acest lucru reprezentând o frână economică serioasă.
”Nu se achiziţionează animale aşa cum ar trebui pentru că este suspiciune de screpie. Acest fenomen a fost cauzat şi de importurile de reproducători masculi neverificaţi şi netestaţi din Uniunea Europeană care au deja screpie. A crescut ca şi areal incidenţa screpiei şi faptul că ele prezintă un pericol economic, a agravat situaţie. Este păcat pentru că ţările arabe, de exemplu, din punct de vedere gustativ, preferă carnea de la noi. Deasemenea noi câştigăm şi la capitolul preţ, fiind mult mai accesibil decât în alte ţări din Uniunea Europeană”, adaugă Nechifor.
Specialistul botoşănean spune că autorităţile din România s-au trezit în al 12 lea ceas privind problema screpiei şi chiar şi aşa nu investesc suficient pentru a o rezolva.
”După atâţia ani şi-au dat seama ministeriabilii că avem o problemă cu screpia. Dar nu avem fonduri, nu avem laboratoare.”, adaugă Ionică Nechifor.
Acesta din urmă a reuşit să obţină o serie de finanţări pentru testarea berbecilor dar sume limitate.
”Am descoperit că există un buget al programului naţional strategic pentru eradicarea screpiei. Fondurile nu erau folosite şi implicit redirecţionate. Le-am cerut şi ne-am apucat de treabă şi am genotipat tot ce am putut. Fondurile ne-au permis să genotipăm masculii de la merinos de Palas şi karakul de Botoşani. Surpriza mea plăcută a fost că la rasa karakul, în staţiunea de cercetare Popouţi erau cei mai rezistenţi, adică cu alele rezistente la screpie. Trebuie să speculăm acest aspect şi trebuie să răspândim în sectorul privat exact animale rezistente”, adaugă Nechifor.
Totodată, la Botoşani, în cadrul Staţiunii de Cercetare Popăuţi se lucrează la amenajarea primului laborator din Moldova pentru prelevarea probelor şi genotipare.
„Să avem rezultatul pentru acele animale rezistente la screpie, să poată fi răspândite şi în felul acesta România să nu mai apară cu suspiciune de screpie la nivelul Uniunii Europene”, precizează specialistul.
Totodată Nechifor arată că pentru a mări capacitate de performanţă genetică a oilor din România, tocmai pentru a ajunge în topul Uniunii Europene, la acest sector, statul român trebuie să investească în cercetare şi în facilităţi pentru fermieri. Pe de o parte instituţiile de cercetare pot realiza importante progrese genetice care să fie apoi transmise fermierilor. ”Trebuie să plecăm de la considerentul că trebuie să facem performanţă. Aceasta se obţine în staţiunile de cercetare. Apoi să investim în fermele model din mediul privat pentru tocmai pentru a oferi modele fermierilor privind folosirea de noi tehnologii.”, spune Nechifor.
Totodată, arată specialistul, este nevoie de simplificarea şi sporirea ajutoarelor pentru crescătorii de oi.
„Este nevoie de măsuri de sprijin şi de a căuta formulele cele mai simplificate pentru a-l moderniza pe crescătorul de oi cu tot ce are nevoie în ferma proprie. Este nevoie de un standard de fermă, pe dimensiuni economice. De exemplu, s-a mers pe un minim de 150 de capete pentru a primi un sprijin cuplat zootehnic. Eu aş pleca de la 100 de capete, ca să lărgească masa celor subvenţionaţi tocmai pentru a le oferi posibilitatea la cât mai mulţi fermieri de a se moderniza şi de investi în performanţă genetică. Plus forme de sprijin prin care aceştia să-şi poată achiziţiona utilaje. În perioada de vară, prin proiecte, posibilitatea de a-şi îngrădi păşunile, de a-şi dezvolta tabăra de vară. În acest fel crescătorii de oi îşi vor dezvolta fermele şi vor avea cum să investească în performanţa exemplarelor. Deci, instituţii de cercetare care să fie bine dotate şi să facă progrese, măsuri de sprijin pentru fermieri şi lupta împotriva screpiei”, conchide Ionică Nechifor.
