În această săptămână, în Sala de festivități „Pimen Mitropolitul” a Seminarului Teologic Liceal „Sfântul Ioan Iacob” din Dorohoi, a avut loc lansarea volumului „Racovăț, satul refugiaților”. Autorii volumului, col. (r) Dumitru Găină și pr. prof. Teodor Cătălin Budacă, alături de cei prezenți, au discutat timp de câteva ore aspecte din viața dramatică a comunităților din Probotești și Racovăț în perioada anilor ’40.
Cartea apărută la Editura „Sfântul Mina” prezintă istoria scurtă, dar plină de dramatism, a satului Racovăț din comuna Pomârla, județul Botoșani, aducând la lumină mărturii istorice despre un timp al suferinței și al răului în istorie.
Mai multe detalii cu privire la evenimentul de luni ne-a oferit părintele Teodor Cătălin Budacă, unul dintre autorii volumului: „A fost un eveniment deosebit pentru că au fost prezenți și cei care sunt trecuți în carte, cei care sunt mărturii vii privind momentele din 1940–1944, perioadă în care au fost strămutați din vatra lor strămoșească în noul sat înființat mai târziu – Racovăț. Cartea lansată încearcă să nu lase uitării mărturii despre un timp al suferinței și al răului, pentru că în urma Pactului Ribbentrop – Molotov, o parte a locuitorilor satului Probotești (astăzi aflându-se în Ucraina n.r.) fug din calea dușmanului lăsând în urmă munca lor. Un lucru interesant este că ei nu pleacă departe, ci la câțiva kilometri spre sud, în locurile lor unde își pășteau animalele, iar aici au construit un nou sătuc. Momentul strămutării a fost unul dramatic pentru că nu au fost lăsați să aducă nimic de acasă cu ei, iar 429 de persoane s-au mutat din Probotești în Racovăț, unii dintre ei fiind despărțiți de familiile lor mulți ani. De ce s-a întâmplat acest lucru? Pentru că frica față de teroarea sovietică a dus la aceste fapte. Evenimentul de ieri a fost deosebit, au participat peste 70 de persoane, a fost un moment deosebit pentru că au luat cuvântul atât autorii, cât și părintele director Constantin Muha, director al Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Ioan Iacob” din Dorohoi. Mulți m-au întrebat de ce am scris această carte și nu pot să nu mărturisesc că atunci când vezi pe chipul unui bătrân un val întunecat de tristețea și durerea de multe ori alinate prin lacrimi, nu poți să nu te întrebi ce greutate apasă acel suflet. După momentul în care ei s-au descărcat sufletește, mi-am dat seama că nu poți să lași uitării trăirile lor. Acestea trebuie scoase la lumină. Această carte ne dorim să fie o mărturie a faptului că, prin greutățile și încercările suportate, acești oameni au rămas aproape de glia strămoșească și de frații lor, însă, din fericire pentru ei și pentru noi, nu în Ucraina, ci în România, formând astfel un sat micuț, dar cu suferințe mari”.
Dovezile, povestirile și mărturiile despre perioada grea a refugiului reprezintă un omagiu adus de autori tuturor celor care au trăit suferința din perioada 1940-1944, cu urmările și greutățile momentului.
Evenimentul de ieri s-a încadrat în seria activităților organizate cu prilejul Anului omagial al satului românesc în Patriarhia Română.
