O femeie din Botoșani a ajuns pe mâinile medicilor din cauza unei tumori gigant pe care a dus-o timp de 50 de ani. Fevronia Brahnă a fost operată cu succes la Spitalul Universitar de Urgență București. Aceasta a lucrat 37 de ani ca asistentă medicală. A început serviciul la Spitalul Brâcovenesc (care a fost ridicat în anii 1835 – 14 octombrie 1838 şi demolat în 1984). Cel de-al Doilea Război Mondial a prins-o la serviciu.
„Mi-aduc aminte şi acum cum picau schije din proiectile pe paturile spitalului. Era să pice şi acoperişul pe noi. Jumătate din personalul spitalului a fugit din calea terorii. Eu am rămas. Nu îmi era teamă. Sunt o persoană credincioasă şi m-am rugat mult”, povesteşte doamna Breahnă. Vorbeşte încet şi spune cu regret că din când în când memoria nu o mai ajută.
Fiind cea mai mare fată dintre cei 11 copii ai unei familii dintr-un sat din Botoşani, doamna Fevronia a fost nevoită să se mute cu familia la Bucureşti, o dată cu începerea războiului. A urmat timp de 3 ani cursurile şcolii de asistente din cadrul Spitalului Brâncovenesc, considerat atunci cel mai modern şi bine utilat spital al Bucureştiului.
„Pe atunci ne numeam soră medicală. Am lucrat foarte mult, fiindcă mi-a plăcut această meserie. Am lucrat o dată şi 72 de ore, fiindcă am ţinut locul unei colege, dar eram tânără şi rezistam. În sala de operaţie trebuie să fii spirt. Eu nu stăteam o clipă”, mărturiseşte femeia.
Recunoaşte că şi acum îşi găseşte mereu de lucru prin casă, doar ca să nu stea. Când se odihneşte, citeşte. Are abonament la „Magazin Istoric” şi şi urmăreşte mai toate dezbaterile televizate, fiindcă spune că-i place politica.
Doamna Breahnă are un ten demn de invidiat pentru vârsta dumneaei. A mărturisit că are şi un secret: „multe fructe…le tăiam şi mă dădeam cu ele pe faţă, la fel şi cu spumă de la lapte. După ce laptele dădea în foc, luam spuma şi mă dădeam cu ea pe faţă pentru un ten luminos”.
La Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, femeia a ajuns recent, în urma unei sângerări a tumorii pe care o avea pe obrazul stâng. Tumora avea o evoluție de peste 50 de ani, era ulcerată şi sângera, astfel că la prezentarea în UPU pacienta avea anemie, spun medicii.
„La 35 de ani am avut o otită şi apoi am rămas cu o umflătură cât un bob de mazăre, acolo, dar n-am băgat-o în seamă. S-a tot mărit cu timpul şi n-a fost bine că am stat atât de mult”, spune femeia.
Pacienta a fost preluată de o echipă multidisciplinară de la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti care a realizat rezecţia tumorii gigante. Echipa a fost condusă de dr. Zaharia Mihaela (medic primar Chirurgie Plastică-Microchirurgie Reconstructivă), dr. Bogdan Bănică (medic primar Chirurgie Oro-maxilo-facială) şi dr. Stan Liviu Dan (ATI).
„Pacienta avea o tumoră gigantă de dimensiunea 11/9 cm ce îngloba trunchiul nervului facial. I s-au făcut toate analizele, toate investigaţiile imagistice şi medicale, iar ulterior am efectuat rezecţia completă a formaţiunii tumorale, cu disecţia minuţioasă a ramurilor nervului facial şi a vaselor de sânge inclusiv artera carotidă externă. Apoi am realizat reconstrucţia ramurilor orbito-faciale şi zigomatico-bucale pentru a evita semipareza facială stângă, rezultat care se va putea estima în timp. La 14 zile vom aprecia integritatea grefei de piele şi pacienta se va putea externa. În funcţie de rezultatul histopatologic se va decide conduita terapeutică ulterioară de către echipa formată din chirurgii plasticieni şi oromaxilofaciali şi medicul oncolog. Apoi, pacienta îşi va putea trăi în continuare zilele „până la adânci bătrâneţi cu condiţia respectării controalelor periodice pentru a monitoriza o eventuală recidivă locală”, spune dr. Mihaela Zaharia.
„Medicii şi asistentele au fost fără reproş. Nota 10, tuturor”, spune doamna Breahnă care s-a împrietenit repede cu personalul medical.
