Ce mândră ar fi fost Mădălina Manole de fiul ei! Fotoreporterii Click! au surprins, zilele trecute, imagini emoţionante cu băiatul regretatei artiste, dar şi cu tatăl lui, Petru Mircea. Cei doi au fost relaxaţi şi binedispuşi, printre rafturi, la cumpărături.
Când a ales să îşi pună capăt zilelelor, băieţelul artistei avea un anişor şi abia învăţase să meargă. Petru junior, care în iunie va împlini zece ani, este o frumuseţe de băiat, semănându-i în totalitate regretatei artiste.
Puştiul şi tatăl său au ajuns la un supermarket din Capitală. Băiatul este înalt, are părul lung şi este foarte jucăuş, iar părintele său, care s-a îngrăşat câteva kilograme, încă mai poartă verigheta.
După ce a fost blamat şi acuzat în nenumărate rânduri de familia fostei sale soţii că el ar fi împins-o în ghearele morţii, iată că imaginile surprinse recent de fotoreporterii Click! arată că Mircea este un părinte bun.
El a fost grijuliu cu juniorul, au căutat hăinuţe în supermarket, dar au probat şi câteva perechi de adidaşi. După aproape o jumătate de oră de cotrobăit, cei doi au ieşit cu un cadou sub braţ şi s-au îndreptat spre maşina lui Petru.
”Nimeni n-a fost interesat cum m-am descurcat eu până acum singur cu copilul, aşa că nimeni nu are ce să aibă cu subiectul ăsta. Sunt dator cuiva cu explicaţii de genul ăsta?! În ultimii doi ani am stat la telefoane cu jurnaliştii, să explic, să desfiinţez ce a zis socrul meu. Dar de ce? Nu mai am energie, nu mai am răbdare! Să înţeleagă lumea ce vrea! N-am altă soluţie decât ignoranţa, decât să-mi cresc copilul ferindu-l cât pot de tot ce am trăit eu din partea socrilor mei. Şi voi face asta cu preţul suprem dacă trebuie”, declara Petru Mircea în 2013 pentru Ziarul Ring.
Înainte de a-şi pune capăt zilelor, Mădălina Manole a lăsat un bilet de adio, care a fost publicat pe Internet, de-abia la şapte ani de la deces: “Mi-a dăruit Dumnezeu – cel mai frumos şi curat suflet din lume, Puiu al meu, – cel mai mare şi minunat dar, copilaşul nostru, – cei mai buni si sacrificaţi părinţi din lume, – frate drag, nepoţi dragi, rude, prieteni, atâta lume cu suflet curat în jurul meu! Nu le merit, nu ştiu ce să fac cu ele, cum să am grijă de ele, cum să le fiu de folos! Sunt o neputincioasă, o nevrednică, o complexată, am un milion de defecte şi astea mă fac să gândesc că trebuie să mă opresc aici cu viaţa mea! Nimeni altcineva nu e vinovat de starea mea, doar eu, voi toţi mă iubiţi şi mi-aţi arătat lucrul acesta mereu, tot timpul! Si totuşi eu gândesc că trebuie să mă opresc aici cu viaţa! Aşa gândesc eu, aşa trebuie! Cum să închei rândurile astea? Cum? Sunt de neiertat, mă gândesc la voi toţi, dar şi la ce să fac să nu mai fiu! Pui mic să rămână o perioadă la Botoşani, cu mama şi tata! Poate mă va ierta, mai târziu! Când va fi mare. Puicu meu – ai grijă de tot, atât cât poţi şi ai mei scumpi să mă ierte, atât pot să gândesc, am ajuns aici numai din vina mea! şi să-l iubească mult pe Puiu, rămâne sufletul meu pentru tot ce a făcut pentru mine, pentru sufletul lui! Nu mă judecaţi, nu vă judecaţi dragii mei părinţi şi frate, mergeţi înainte de dragul copilului nostru şi de dragul lui Mihăiţă, vă implor! Vinde tot ce se poate vinde, casa, orice, teren, dar vreau să rămână bani pentru pui mic (şcoli), şi… pentru Mihăiţă, Marian, Mihaela.
Sursa: Click!
