Pe 15 octombrie se implinesc 583 de ani de la prima atestare documentara a comunei Dobarceni si a satului Dobarceni. Potrivit referentului cultural, Dan Viorel Birsan, de la Primaria Dobarceni, "satul in sine este unul din satele foarte vechi din zona".
Cea dintai mentiune documentara dateaza din 15 octombrie 1427, cand Alexandru Voievod, domnul Tarii Moldovei, daruieste ”lui Oancea si femeii sale Nastea..“ …un sat la Carpeni, unde a fost casa lui Dobracin si a lui Bratul Plesescul, ca sa le fie uric (mostenire)”.
"Din orice parte ai veni pentru a ajunge la padurea de “Carpeni”din zona Dobarcenilor, trebuie sa iei in piept urcusul molcom al dealului Cozancea-Guranda, din partea central estica a judetului Botosani, incadrat de Campia Jijiei si Campia Baseului. Zona are un pitoresc aparte de colt de natura retras, parca de ochiul iscoditor al trecatorului grabit", spune Birsan.
Cele 840 de hectare de padure, care fac o prelungire a déjà celebrei paduri de la Guranda si in acelasi timp fost codru cu arbori seculari,au in componenta carpeni, stejari si artari. Parte din acestia din urma pot fi vazuti si astazi in parcul communal Dobarceni, incarcati de povara istoriei si care sunt protejati de lege, ca arbori seculari.
In acest areal geografic, potrivit izvoarelor istorice si descoperirilor arheologice,au existat comunitati bine conturate si chiar daca vremelnic acestea au fost diminuate, datorita in principal dinamismului evolutiei dezvoltarii societatii, cu suisuri, in vremuri de relativa pace si coborasuri in conditiile desfasurarii marilor migratii,caci vorbim despre secolele IV si V, cand la est de Carpati si-au pus amprenta primele organizari statale moldovenesti. Prin unificarea cnezatelor si voievodatelor se contureaza o noua etapa, superioara, in dezvoltarea societatii economico-sociala si religioasa, in Tara de Sus.
Aceasta asezare a avut de-a lungul istoriei zbuciumate, mai multi stapani de mosii,care intr-un fel sau altul si-au lasat amprenta asupra comunitatii. La sfarsitul secolului al-IX-lea,una din mosiile mari a intrat in stapanirea familiei Sturdza, anume a Elenei Sturdza, cea care s-a si implicat puternic in dezvoltarea satului, construind pe cheltuiala sa, un local de scoala (primul din sat) care este si astazi in folosinta. Actualul parc comunal intre altele a fost si vechea curte domneasca a conacului care din pacate nu sa pastrat, iar in prezent parcul ii poarta numele.
