Conform traditiei, a doua zi dupa Duminica Pogorarii Sfantului Duh, adica in Lunea Rusaliilor, Biserica ortodoxa praznuieste pe Sfantul Duh, a treia persoana a Sfintei Treimi, precum indica Penticostarul, la Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii: "Intru aceasta zi, praznuim pe insusi Preasfantul si de viata facatorul si intru tot puternicul Duh, Carele este unul din Treime Dumnezeu."
Creştinii ortodocşi slăvesc pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfintul Duh-Sfinta Treime, singurul Dumnezeu. Urmind Sfintele Scripturi şi invăţătura Sfinţilor Părinţi, Biserica Ortodoxă mărturiseşte că Sfinta Treime inseamnă trei Persoane (ipostasuri), care impărtăşesc aceeaşi substanţă sau natură (gr. ousia). Această credinţă poate să pară paradoxală, dar acesta este modul in care Dumnezeu ni S-a revelat. Toate cele trei Persoane sunt cosubstanţiale Una cu Cealaltă, va să zică, Ele sunt de aceeaşi esenţă (gr. homoousis) şi coeterne. Nu a existat niciodată un timp in care Una dintre Persoanele Treimii să nu fi existat. Dumnezeu este dincolo şi inainte de timp şi totuşi lucrează inăuntrul timpului, mişcindu-Se şi vorbindu-ne in cadrul istoriei. Sursa şi unitatea Sfintei Treimi este Tatăl, din care se naşte fără de timp Fiul şi din care purcede Sfintul Duh. Astfel, Tatăl este, in acelaşi timp, fundamentul unităţii Sfintei Treimi, cit şi al distincţiei. A incerca să inţelegi nenaşterea (Tatăl), naşterea (Fiul), sau purcederea (Duhul Sfint) conduce la nebunie, spune Sfintul Grigorie Teologul şi, astfel, Biserica se apropie de Dumnezeu in mister divin, apofatic, fiind mulţumită să-L intilnească personal pe Dumnezeu şi să realizeze, in acelaşi timp, neputinţa minţii umane de a-L inţelege
