Pompierul botoşănean, Iulian Rotariu, românul despre care se vorbeşte în cel puţin 46 de limbi după încă un rezultat de excepţie obţinut la competiţia mondială de anduranţă în condiţii extreme „4 Deserts”, este un adevărat exemplu de curaj și perseverență.
Recunoaște că nu a fost ușor pentru el, dar faptul că a fost mereu susținut i-a dat putere să-și ducă planurile la capăt și a făcut cunoscută cauza pentru care a luptat atât și anume cea a copiilor bolnavi de autism.
Este singurul român care a participat la o astfel de competiţie extremă. Subofiţerul a purtat steagul României pe o distanţă de 250 de km, în deşertul Atacama, s-a luptat cu propriile limite, dar şi cu o climă ostilă, pentru a face cunoscută cauza copiilor cu autism din Botoşani.
„Sunt mândru că am putut reprezenta cu cinste, cu onoare, cu credință, tot ceea ce am făcut, cei de la organizația Patru Deșerturi, deja când spui România, știu că un pompier din România, care aleargă ca o mașină de luptă, este tot timpul prezent, foarte bine pregătit, și-au făcut o imagine despre ceea ce reprezintă România, Botoșaniul, pompierii”, a spus tânărul pompier, care a mai adăugat că cei de la Patru Deșerturi au rămas surprinși că un pompier poate participa la o competiție atât de solicitantă.
Iulian Rotariu s-a antrenat extrem de mult înainte de a „ataca” deșertul Atacama, dar chiar și așa, zilele pe care le-a petrecut acolo au însemnat pentru el un adevărat iad.
„Toate cele opt zile cât am stat în deșert, vreau să spun că au fost opt zile de iad. Părerea mea este: dacă vrei să vezi iadul și să fii în viață, trebuie să ajungi în deșertul Atacama. Dacă temperaturile în timpul zilei ajungeau la plus 50 de grade, pe timpul nopții erau de minus cinci, minus patru grade, minus șase grade, diferența zi-noapte foarte mare, cursa fiind autosusținută, a trebuit să duc în spate mâncarea. cazarea, echipamentul obligatoriu pentru opt zile de stat în deșert. Rucsacul a ajuns la greutatea de 12 kilograme și jumătate plus 2,5 litri de apă la fiecare punct de control, însemnând 12-14 km. Deci alergam cu 15 kilograme în spate practic tot timpul competiției. Ca, într-un final, după ce terminam etapa, în fiecare zi era câte un maraton și în penultima zi au fost două maratoane. Să stai sub soarele arzător în deșertul Atacama, zona cea mai aridă de pe Pământ, unde cei din armata americană își testează vehiculele pentru expedițiile pe care le fac ei pe Marte”, a spus pompierul botoșănean.
Deși a fost extrem de greu, Iulian spune că nici în ruptul capului nu s-a gândit vreodată să renunțe. El a precizat că mereu s-a gândit că acei copii bolnavi de autism și apropiații lor duc o luptă mult mai grea decât maratonul la care participă el.
„A fost foarte solicitant, foarte greu. Am trecut prin frig cumplit, prin căldură insuportabilă, dar tot timpul m-am gândit, sau ză zic așa rugăciunile pe care le-am primit din partea dumneavoastră, gândurile bune, m-au ajutat, credința în Dumnezeu, să pot reuși să ies sănătos din acel infern”, a spus Iulian.
Recunoaște, însă, că în fiecare zi din competiție i-au dat lacrimile.
„Am plâns în fiecare zi. Am plâns de bucurie, am plâns de durere, dar niciodată nu m-am gândit să renunț. Tot timpul am avut în minte ce mi-a spus tatăl meu: indiferent cât va fi de greu să nu îți fie frică! Am tras aer în piept, am mers mai departe. Doamna profesoară, doamna Vieru, care mă ajută pentru fiecare antrenament să zic așa, mi-a spus: când va fi mai greu, atunci trebuie să fii mai puternic! Tot timpul m-am gândit la lucrurile acestea, m-am gândit la cauza pe care o reprezint, la instituția pe care o reprezint și am zis că indiferent de situație trebuie să termin”, a precizat subofițerul ISU.
Subofițerul ISU a mulțumit tuturor celor care l-au ajutat, l-au susținut în acest demers, care au avut încredere în el.
„Cu mâna pe inimă pot să vă spun că voi sunteți campionii și vă mulțumesc din suflet”, le-a transmis Iulian tuturor celor care l-au susținut.
El a declarat că își dorește să participe și la concursul din Antarctica, care va avea loc în 2018, și speră să obțină finanțare în acest sens.
În cursa clasată în primele zece ultramaratoane din lume ca şi dificultate, pompierul botoşănean a pornit alături de alţi 205 sportivi din 46 de ţări. Startul competiţiei s-a dat la o altitudine de 3.200 m, s-a urcat până la 4.000 m şi s-a coborât apoi până la 2.400 m.
Zilnic a alergat câte un maraton, aproximativ 43 de km, iar în a 5 –a zi a alergat cca.80 km.
Alergarea a fost pe dune de nisip, treceri de râuri şi prin râuri, pietrişuri, roci moi, zone greu accesibile şi terenuri de sare ceea ce a făcut pe cei mai buni alergători să nu poată traversa la viteză maximă toate obstacolele. Din cauza altitudinii foarte mari, s-a confruntat cu lipsa de oxigen şi diferenţe mari de temperatură zi – noapte, respectiv peste 40 de grade ( ziua), 1 – 2 grade (noaptea). La finish au ajuns 148 de sportivi.
Reuşita lui Iulian, locul I la categoria de vârstă 40 – 49 de ani şi locul VI la general, este cu adevărat de excepţie, având în vedere faptul că nu este sportiv de performanţă.
Succesul vine după o altă clasare meritorie, locul I categoria lui de vârstă şi locul IV la general, în ultramaratonul „Gobi March” desfăşurat în China, în iunie.
