E limpede pentru toată lumea că în vremurile de azi, nu curge nicidecum lapte și miere pe ulița ziariștilor, salariile lor fiind de cele mai multe ori, ridicol de mici, oricât de mult și de bine ar scrie ei. Că sunt și unii care fac bani grei din această nobilă meserie, este foarte adevărat, numai că aceștia nu câștigă din ce scriu ci din … ce (știu și) nu scriu!
Dar nu la acest aspect o să mă refer în rândurile de față ci la panta pe care, dârz și hotărât, alunecă astăzi jurnalismul. Astăzi când, societatea, natura și individul, toți deopotrivă în derivă, furnizează în orice clipă subiecte de primă pagină. Panta de care vorbeam, extrem de abruptă, e placată omogen cu doze maxime de ridicol, cinism, impertinență și promiscuitate. Adevărul, actualitatea și necesitatea – trei chei de boltă ale jurnalismului – nu își găsesc loc pe piață pentru că supără pe X, afectează ”materialul” de publicitate ”pompat” de Y sau diminuează ”cancerul” de rating, subiectele cu aceste trei ingrediente nefiind absolut deloc atractive pentru cei care n-au văzut școala decât din mersul căruței, al BMW-ului cu numere de Bulgaria sau al limuzinei cumpărate din banii furați de către părinți.
În goana după senzațional, reporterul din teren devine pur și simplu absurd și grotesc atunci când împinge microfonul în nasul subiectului, întrebând: ”Vă pare rău pentru pierderea libertății ?” pe cel încătușat, ”Vă doare, cum a fost ?” pe accidentatul lat pe targă sau ”Cum vă simțiți ?” pe părintele care tocmai și-a îngropat copilul. Ca să nu mai amintesc de toate neroziile prezentate de alde Măruță, Capatos sau Simona Gherghe cu tot felul de pușlamale și parașute pe post de vedete, care, în poziție de protagoniști principali sau gură-cască, fac din orice nuntă, înmormântare, parastas, botez sau … avort, așa-zise evenimente mondene bune doar pentru năucit și mai tare de cap pe aceiași români prostiți și mințiți zi de zi de politicieni.
Nu, categoric, acesta nu e jurnalism, ’tui mama lui!
