Date istorice arată că, în cel de-Al Doilea Război Mondial, evreii au întemeiat o Republică Sovietică Evreiască la Botoşani sub oblăduirea trupelor ruseşti de ocupaţie. În sprijinul acestei ipoteze stau mărturiile unor evrei, dar şi păreri ale specialiştilor.
În anul 1944, pe fondul înfrângerilor suferite de armata germană şi de cea română pe frontul de est, s-a declanşat contraofensiva sovietică. A fost vorba de o invazie sovietică în România, începând cu primăvara lui 1944. Trupele româneşti şi germane de pe teritoriul României, încă aliate, au dus lupte grele încercând să facă faţă tăvălugului sovietic pe anumite linii defensive, în special Rădăuţi-Suceava-Fălticeni-Târgu Neamţ-Paşcani-Tg Frumos-Iaşi unde frontul se stabilizase pentru o scurtă perioadă de timp. Primele trupe ruseşti au pătruns încă din luna aprilie conduse de mareşalul Koniev în fostul judeţ Dorohoi şi Botoşani. Mai precis, la 7 aprilie ”Armata Roşie” intrase în Botoşani, cu trupe motorizate şi tancuri. Coloana militară sovietică a străbătut oraşul prin zona de astăzi a Centrului Vechi al municipiului Botoşani.
Ruşii, întâmpinaţi ca eroi salvatori la Botoşani
Ofensiva rusească şi trecerea Prutului în luna martie a dus la un exod al populaţiei. În primul rând, s-a retras administraţia din Dorohoi şi Botoşani. Odată cu aceştia o parte a populaţiei româneşti. Evreii foarte numeroşi în Dorohoi şi Botoşani au rămas. De altfel, evreii i-au întâmpinat pe sovietici ca pe nişte salvatori. Şi asta fiindă, se arată în memoriile evreilor din Botoşani, se pregătea un pogrom, după retragera autorităţilor, orchestrat de trupele SS rămase până aproape de trecerea Prutului de către sovietici. Dupa retragerea autorităţilor româneşti şi a armatei regulate, Botoşani a rămas prada unei companii de ariegardă, compusă din ”penalişti”, care datorită foamei din închisori au preferat să servească pe frontul în retragere. Acestora li s-au alăturat bandele de dezertori de la “Sărata”. Comanda însă era în mâna unui pluton S.S., care avea misiunea de a îngreuna înaintarea Armatei Roşii. Nemtii au început să prindă în stradă evrei, pe care i-au dus la marginea oraşului, unde i-au pus să sape gropi. Vestea a trezit groaza. Zvonurile s-au împrăştiat rapid.
“Evrei sunt obligaţi să-şi sape gropile, înainte de a fi împuşcaţi”, se arată în cartea lui Şlomo Leibovici Laiş ”Evreimea botoşăneană. Mini-monografie”, tipărită la Tel-Aviv. Tocmai de aceea, evreii adunaţi pe străzile oraşului i-au primit pe soldaţii sovietici cu flori şi apă.
“Nu pot sa uit data… când ostaşii sovietici au pătruns… în oras, eliberîndu-ne de fiarele naziste. Bătrânii noştrii le-au ieşit înainte cu flori de primăveră”, preciza Mariana Juster, în memoriile sale citate în aceeaşi lucrare. De altfel, intrarea armatei sovietice a coincis şi cu Paştele evreiesc. Mai mult, primele contingente ale ”Armatei Roşii” au fost formate din femei.
”Armata sovietică a intrat în Botosani la 7 aprilie 1944, ajun de Pesah (Paştele evreiesc) în dimineata zilei. Primii soldaţi ruşi au fost soldate. Un pichet de fete pătrunsese prin şoseaua Suliţei şi un alt pichet de prin şoseaua Iaşilor şi nu prin Răchiţi, unde nemţii au pus să se sape şanţurile anti-tanc. Ele trăgeau cu automatele lor, cu încărcătură de 72 “patroane”, trăgeau aiurea, căci nu au întâlnit împotrivire. Părea c-o făceau de frică. Le-am văzut de aproape, deoarece s-au instalat la fabrica tatei, vis-à-vis de unde locuiam noi pe atunci. Le-am oferit apa pe care au băut-o cu sete. Abia după masă a intrat puhoiul. Locuitorii oraşului adunaţi pe trotuarele din Strada Mare au avut o mare deziluzie. Soldaţii sovietici au intrat în oraş, cu nişte căruţe cu coviltir, cum văzusem înainte la ţigani. Majoritatea lor aveau feţe asiatice. În fruntea lor călare pe cai, un general şi o femeie, fără grade pe epoleţi”, scria Şlomo Leibovici Laiş în lucrarea sa.
Republica Sovietică Evreiască Botoşani
Femeia de lângă generalul rus despre care scria Şlomo Leibovici, nu era alta decât celebra Ana Pauker. I-a condus pe ruşi prin Botoşani şi a stabilit cartierul general din acest oraş în locuinţa unui evreu comunist, manufacturistul Katz, scrie acelaşi Leibovici. În acest momente ale ocupaţiei ruseşti a Botoşaniului s-a născut controversata Republică Sovietică Evreiască Botoşani. Explicaţiile sunt date pe de o parte de evrei prin memoriile lor dar şi de istoricii botoşăneni. Şlomo Leibovici spune că ruşii au cerut să discute cu autorităţile. Cum acestea erau deja plecate, fruntaşii comunităţii evreieşti le-au preluat atribuţiile şi au tratat cu ruşii. ”Ei au cerut supunerea formală a autorităţilor însă în lipsa lor s-au prezentat delegaţii comunităţii evreieşti”, scria Şlomo Leibovici Laiş. Mai mult decât atât, se spune că ar fi fost ales primar un neamţ comunist la origine evreu, Carol Artberger. Acesta, alături de alţi membrii comunişti ai comunităţii evreieşti, ar fi solicitat sovieticilor, în special liderilor, să fie proclamată la Botoşani o Republică Sovietică Evreiască, cu steag, monedă constituţie şi conducere administrativă de sine stătătoare.
Noua ”republică evreiască” urma să fie republică autonomă sub jurisdicţia URSS. Din memoriile lăsate în scris de evrei această ”Republică” ar fi devenit o realitate, rezistând timp de 6 luni, atât cât a durat ocupaţia sovietică asupra Botoşaniului, adică din aprilie până în septembrie. Alte legende urbane spun că nu a rezistat decât 24 de ore, iar unii istorici arată cu nu fost decât o idee fără să fie pusă în practică. Republica
Evreiască un moft al Annei Pauker
Istoricul botoşănean Constantin Cojocaru spune că a existat această idee a unei Republici Evreieşti şi că ar fi fost o ambiţie a Annei Pauker.
”A existat. A fost ideea Annei Pauker care a însoţit trupele de ocupaţie ruseşti la Botoşani”, spune profesorul şi istoricul Cojocaru. Acesta arată că marea parte a populaţiei evreieşti, în afara comuniştilor bineînţeles, nu ar fi văzut cu ochi buni întemeierea unei Republici Sovietice Evreişti. Şi asta în condiţiile în care războiul putea fi schimbător şi în consecinţă şi-ar fi atras antipatia populaţiei româneşti şi a unei noi administraţii.
”Evreilor le era frică de o asemenea idee. Nu le surâdea. A fost ideea Annei Pauker şi mofturile unor personalităţi”, spune Cojocaru.
De altfel, şi Şlomo Leibovici Laiş, în ”Evreimea botoşăneană. Mini-monografie”, spune că totul a plecat de la Anna Pauker care iniţial ar fi încercat să-i pună la punct pe evreii prea încântaţi de cooperarea cu sovietici dar care a aprins în scânteie, ce ar fi durat, spune autorul evreu, aproape şase luni. ”În abilitatea lor, ruşii s-au interest dacă au Matzes (Azima) pentru Pesah, ceea ce i-a entuziasmat pe evrei. Entuziasmul le-a fost tăiat rapid de Ana Pauker: “Ce vă închipuiţi c-am venit să creăm o republică evreiască?”. Expresia a dat naştere noţiunii, care s-a păstrat de-alungul ocupaţiei ruseşti, din aprilie până în septembrie, 1944, ”Republica Evreiască Botoşani”, arătat Leibovici. Se presupune că Ana Pauker ar fi fost oscilată cu această idee, descurajând-o dar proliferând-o, apoi încurajând-o şi apoi la final descurajând-o din nou.
Sursa: Adevărul
Citeste mai mult: adev.ro/o39q56
