Nici nu știu elevii Școlii Gimnaziale Nr. 11 Botoșani ce întâlnire extraordinară le-a fost mijlocită astăzi! Țopăind pe scaune și pe lângă ele, aplaudând și discutând aprins pe marginea instrumentelor pe care le-au cunoscut mai bine, au lăsat într-o margine de gând numele orchestrei de pe scenă: Rapsozii Botoșanilor, cei care, de atâția ani, promovează tradițiile noastre prin țară și mult peste granițele ei.
Cu multă îngăduință, răbdare și zâmbet, dirijorul Ciprian Potoroacă a prezentat, pe rând, instrumentele care, mânuite cu măiestrie, ne oferă un indescriptibil și inexplicabil sentiment de apartenență. De unele dintre ele mai auziseră cei mici, care au aplaudat cu înflăcărare trompeta, vioara, acordeonul sau țambalul. Altele au atras prin denumirile care aduceau a joc de acțiune (cavalul), a lecție… digitală (clarinetul) sau a joacă, pur și simplu (ocarina). Că pe drumul de întoarcere la școală s-au transformat în „cafal”și „clarimet” nici nu mai contează – ni le vom aminti pe toate, la prima oră de educație muzicală, când vom relua ce am văzut astăzi; însă ce am auzit și am trăit acum, la vârsta claselor primare, nu vom putea relua decât pe firul amintirilor din copilărie, peste ani.
Tot atunci, elevii care formează ansamblul folcloric al Școlii Gimnaziale Nr. 11 Botoșani, Brâulețul (coregraf Sergiu Dascălu, coordonatori prof. Daniela Gania și prof. Monica Munteanu), vor rememora minutele în care, acompaniați de orchestra „Rapsozii Botoșanilor”, au prezentat cadrelor didactice, colegilor și părinților motivele pentru care au adunat, deja, numeroase premii. Sunt ambițioși, nu fug de muncă și repetă, iar și iar, pașii care le-au adus anul acesta premiul I la Festivalul Internațional „Dobroge, mândră grădină”. Sunt cei care vor duce mai departe spiritul moldovenesc unic, al tălpilor care bat ritmul fără măcar să conștientizeze asta, dintr-o nevoie transmisă genetic: aceea de a simți și a trăi româneșt
Sursa: comunicat Școala 11 Botoșani
