„Viaţa în metropola chineză este fascinantă, dar poate fi şi dificilă”, spune Ionuţ Lăcătuşu, un botoşănean plecat pentru un an în oraşul cu cea mai mare populaţie din lume * Shanghai oferă diversitate şi îi surprinde mereu pe noii veniţi * lui Ionuţ îi lipsesc cel mai mult de acasă cerul senin, mâncarea românească şi accesul nelimitat la internet * acestea se compensează însă cu clădirile zgârie-nori, locurilor minunate ce aşteaptă să fie vizitate şi trenurile de mare viteză
Despre China nu se poate spune că este doar o ţară, este o cu totul altă lume. De la atracţia uriaşelor centre comerciale, tehnologia de ultimă generaţie, până la cultură şi enigmele podişului tibetan, China apare ca o destinaţie incredibilă, atrăgând anual milioane de turişti din toată lumea, dar şi oameni care se decid să se stabilească aici măcar pentru o perioadă de timp.
Este şi cazul lui Ionuţ Lăcătuşu, de 24 de ani, din Botoşani, care a decis să petreacă un an în oraşul cu cea mai mare populaţie din lume, Shanghai.
Ionuţ a terminat Facultatea de Geografie şi Geologie de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, este foarte pasionat de călătorii şi, de aproape două luni, predă engleza unor copii în Shanghai. „Cea de a şaptea experienţă într-o ţară străină a început cu un şir de provocări: provocarea de a trăi şi vizita un continent nou, o ţară cu o cultură deosebită şi provocarea de a avea un job într-un domeniu total diferit de ceea ce am studiat şi lucrat în trecut”, spune Ionuţ. Pentru a trăi în China, este nevoie de activarea tuturor capacităţilor din cauză că sunt puţini vorbitori de limba engleză, iar limbajul semnelor precum şi un minim de chineză sunt obligatorii. „În China sunt vorbite patru dialecte, care seamănă foarte puţin între ele. Am întâlnit situaţii când doi chinezi nu se înţelegeau între ei, iar de engleză nu prea poate fi vorba. Sunt puţini vorbitori de engleză la şcoala la care lucrez”, povesteşte Ionuţ. În aceste condiţii, munca este foarte solicitantă şi chiar dacă orele nu sunt multe, deoarece copii sunt mici, lecţiile necesită multă pregătire.
Viaţa trăită în viteză
Zborul pe ruta Bucureşti- Moscova- Shanghai pare interminabil, iar la aterizare surprizele vin una după alta. „Primul contact cu oraşul a fost un şoc chiar şi pentru mine care am trăit într-o altă mare metropolă a lumii, New York. O căldură imensă amplificată de un indice al umidităţii care bătea spre valoarea maximă ce poate fi măsurată asta am simţit în primele momente”, îşi aminteşte Ionuţ. A urmat apoi trenul express care face legătura între aeroportul Pudong şi celelalte mijloace de transport şi care atinge viteza de 450km/h. O provocare importantă a fost prima zi de muncă, când Ionuţ a testat metroul. „La metrou stai la mai multe cozi. Prima este la banda rulantă care coboară spre peron, iar a doua coadă este chiar pe peron unde cei ajunşi ultimii nu prind tot timpul primul metrou care ajunge staţie, deşi la orele de vârf, metroul circulă din 3 în 3 minute”, explică Ionuţ.
O aventură este şi găsirea unui taxi pentru că în Shanghai nu sunt staţii sau dispecerate unde se poate comanda unul. Maşinile se iau direct din stradă şi trebuie să ieşi în mijlocul şoselei şi să faci semne insistente cu mâinile. Shanghai are 1.000 de linii de autobuz, acesta fiind şi cel mai ieftin mijloc de transport în comun, preţul unei călătorii fiind echivalentul unui leu. Problema este însă că doar în staţiile de metrou sunt inscripţii în engleză, în rest străinii sunt dependenţi de aplicaţiile de pe smartphone, care pot fi folosite offline, pentru a se descurca. Haosul defineşte traficul – nu există prioritate pe trecerea de pietoni şi chiar dacă semaforul indică culoarea verde, atenţia trebuie să fie şi mai mare pentru că cei care au verde intermitent nu opresc niciodată. De asemenea, parcarea pe trecerea de pietoni este ceva normal. Maşinile sunt foarte multe, dar colapsul a fost evitat prin proiectarea unei benzi pentru biciclete şi scutere care este delimitată de restul părţii carosabile de un spaţiu verde.
Cenzură la Google şi Facebook
Regimul comunist îşi face simţită prezenţa dar nu este prea apăsător, însă există cenzură. Canalele TV au emisiuni educative şi ştiri care prezintă aspectele pozitive ale vieţii, dar problema apare la internet, unde Google şi Facebook nu pot fi accesate în mod legal. Localnicii spun însă că Shanghai nu se poate compara cu nici un alt oraş din China, fiind modern, foarte curat şi căutat pentru evenimente culturale, sportive etc. În schimb, mall-urile sunt în fiecare cartier, sunt mari şi luxoase, dar magazinele sunt rar vizitate de clienţi pentru că viaţa în Shanghai este mult mai scumpă decât în multe dintre marile oraşe ale lumii. „Tot ce înseamnă import, haine, mâncare sau alte tipuri de produse, se vinde la un preţ exagerat. Multe dintre produsele din Europa le găseşti aici şi chiar dacă sunt fabricate în China se vând la un preţ ridicat. Calitatea lasă mult de dorit”, spune Ionuţ. Atracţiile principale ale mall-ului sunt food-court, supermarket-ul şi KTV-ul (n.r.- localul unde poţi merge la karaoke). „Chinezii sunt înnebuniţi după karaoke, iar seara şi în weekend este foarte greu să găseşti un loc liber fără rezervare”, povesteşte Ionuţ. În toate zonele se găsesc toalete publice şi nu se percepe taxă. Sunt deschise de dimineaţa devreme până seara târziu, iar o persoană este întotdeauna acolo pentru a le păstra curate.
Orez şi gheare de pui
Mâncarea chinezească diferă cu mult de ceea ce oferă restaurantele cu specific de la noi. Singurul aliment care nu este un mit şi este prezent absolut în fiecare zi în meniul unui chinez este orezul. „La prânz mănânc la şcoală, iar orezul este aproape singurul lucru pe care-l pot consuma”, adaugă Ionuţ. Pe lângă orez, la mare căutare sunt legumele fierte, ghearele de pui şi pastele. În Shanghai majoritatea populaţiei mănâncă în oraş, dar nu toată lumea îşi permite să ia masa la restaurante din cartierele centrale ale oraşului astfel că la fiecare colţ de stradă există mici spaţii în care se prepară mâncare comercializată la preţ decent. Aceste spaţii sunt formate dintr-o bucătărie mică aflată în contact direct cu spaţiul unde se găsesc câteva mese. Pe lângă acestea, mai sunt comercianţi care vând mâncare doar la pachet pentru că nu dispun decât de un spaţiu de 4-5 metri pătraţi. Aceste din urmă locuri nu sunt însă foarte curate. „Pentru mine a fost o adevărată încercare până am găsit unul-două locuri unde să pot mânca din când în când în condiţii bune, aşa că mesele principale le am acasă, unde îmi gătesc”, mai spune Ionuţ. Mâncarea este iute sau dulce. „Unul dintre primele cuvinte pe care le-am învăţat în chineză a fost: «Nu vreau iute!»”, explică tânărul. Pâinea este dulce şi este foarte scumpă – 8 felii ajung la echivalentul a 5 lei şi preparatele din carne care sunt de fapt mai mult cu soia. Foarte scumpe sunt şi produsele lactate, un litru de lapte ajunge la echivalentul a peste 10 lei, dar sunt şi de foarte proastă calitate. În schimb, sea-food este foarte ieftin şi accesibil. Lingura este folosită doar de către copii, iar furculiţa doar în restaurantele cu specific internaţional. „Când mănâncă supă culeg cu beţele legumele şi apoi beau zeama. Mie mi-a luat câteva zile până am reuşit să folosesc beţele la nivelul unui chinez”, adaugă Ionuţ.
Dor de cer albastru
Viaţa în Shanghai îi stârneşte lui Ionuţ dor de cerul albastru din România pentru că deşi soarele poate fi văzut la fel de des ca la noi cerul nu este foarte senin din cauza poluării. „Sunt sigur că atunci când mă voi întoarce acasă unul dintre primele lucruri pe care le voi face va fi să fotografiez cerul”, spune Ionuţ. Sunt şi zile când poluarea depăşeşte limitele, acestea sunt ceţoase, iar unii tuşesc mai des în acea zi, unii simt că respiră mai greu, iar alţii simt o senzaţie uşoară de usturime la nivelul căilor respiratorii. În astfel de zile este indicat să se poarte măşti de protecţie şi să se evite ieşirile în aer liber. Un alt lucru îngrijorător este venirea iernii pentru că locuinţele nu beneficiază de încălzire centralizată de stat sau privată aşa că oamenii îşi cumpără calorifere şi pături electrice. Frigul este apăsător din cauza umidităţii, deşi temperaturile nu scad sub zero grade. În schimb, Shanghai este cel mai sigur oraş din China, camerele de supraveghere sunt prezente peste tot, iar în complexele de locuit se găsesc şi oameni în uniformă.
Sursa: evenimentul
One thought on “Vezi povestea unui botoşănean ce trăieşte în oraşul cu cea mai mare populaţie din lume!”