Prima duminică după Rusalii este duminica tuturor Sfinţilor, ca semn că toţi, cunoscuţi sau necunoscuţi de către noi, s-au sfinţit prin aceeaşi slavă a lui Dumnezeu şi formează un singur cor in faţa lui Dumnezeu. Şi tocmai de aceea, a te indoi de Sfinţii lui Dumnezeu sau a-i cinsti numai pe unii, in mod preferenţial, este o desconsiderare a tuturor, pentru că in toţi a lucrat acelaşi Dumnezeu şi de către toţi Treimea e preaslăvită.
In finalul Sinaxarului zilei, ni se spune, că "acum prăznuim toate cite Duhul Sfint, cu dăruiri de bine, a sfinţit: sufletele cele prea inalte şi sfinţite, adică Cele nouă cete [ale Puterilor cereşti n.n.], pe Strămoşi şi Patriarhi, pe Proroci şi pe Sfinţii Apostoli, pe Mucenici şi Ierarhi, pe Sfinţii Mărturisitori şi pe Cuvioşii Mucenici, pe Cuvioşi, pe Drepţi şi pe toată ceata Sfintelor Femei şi pe toţi ceilalţi Sfinţi necunoscuţi, impreună cu care să fie şi cei ce se vor adăuga in viitor.
Dar, mai presus de toţi şi intre toţi şi cu toţi Sfinţii, pe Sfinta Sfinţilor, pe Preasfinta şi cea fără de asemănare mai mărită decit Cetele ingereşti, pe Doamna şi Stăpina noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria".
Avem aşadar de-a face cu o zi a cinstirii Sfinţilor de pretutindeni şi din orice secol al Bisericii, atit dinainte, cit şi de după Hristos, dar şi a Puterilor cereşti, şi, in mod special, a Prea Curatei Stăpine de Dumnezeu Născătoarea.
Fiecare cintare a zilei elogiază chinurile şi vredniciile Sfinţilor. La fel şi Evanghelia zilei de la Matei şi celebrul şi zguduitorul cap. 11 de la Evrei al Apostolului, vorbesc despre credinţă şi mărturisire, despre credinţa care nu se teme de moarte, ci doar de Dumnezeu.
