In fiecare an, la 40 de zile de la Sfintele Pasti, Biserica Ortodoxa sarbatoreste praznicul Inaltarii Domnului. Numit in popor si Ispas (de la v. slav: Supasu = Mantuitorul), cade totdeauna in Joia saptamanii a sasea dupa Pasti.
Invierea Domnului este una dintre cele mai vechi sarbatori crestine. Cea mai veche mentiune despre aceasta sarbatoare o gasim la Eusebiu din Cezareea, in opera lui "Despre sarbatoarea Pastilor", compusa in anul 332. Insa, in acesta lucrare se arata ca Inaltarea era sarbatorita pe atunci in Orient nu in ziua a 40-a dupa Pasti, ci in a 50-a (odata cu Rusaliile), cum atesta si alte marturii din sec. IV, ca Egeria. Sarbatoarea Inaltarii, praznuita la inceput odata cu Rusaliile, punea astfel pecetea finala perioadei pascale a Cincizecimii; era un fel de otpust al marii solemnitati liturgice a Rascumpararii.
Spre sfarsitul secolului IV sau inceputul secolului V, sarbatoarea Inaltarii s-a despartit de cea a Pogorarii Sfantului Duh.
In sec. VI, Sf. Roman Melodul compune Condacul si Icosul sarbatorii, iar imnografii din secolele urmatoare (Sf. Ioan Damaschinul si Sf. Iosif Imnograful) compun canoanele din slujba Inaltarii.
Slujba zilei se caracterizeaza prin legatura cu Invierea si cu Pogorarea Sfantului Duh. Astfel, dupa Evanghelia de la Utrenie, se canta Invierea lui Hristos vazand…, iar Catavasiile sunt irmoasele Canonului de la Pogorarea Sfantului Duh, deoarece sarbatoarea Inaltarii nu are Catavasii proprii. In aceasta zi, crestinii se saluta cu formula "Hristos S-a inaltat".
In Biserica Ortodoxa Romana, sarbatoarea Inaltarii Domnului (17 mai a.c.) este si ziua dedicata pomenirii eroilor neamului.
Prin hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 şi 2001, sarbatoarea Inaltarii Domnului a fost consacrata ca Zi a Eroilor si Sarbatoare Nationala Bisericeasca. Astfel, in toate bisericile, manastirile si catedralele ortodoxe din
