Un bărbat din Botoşani acuzat că a plasat trei tineri în Italia ce au fost trataţi ca nişte sclavi

Trei tineri români, plasaţi de un botoşănean, au ajuns să fie trataţi ca nişte sclavi şi au reuşit cu greu să ajungă în ţară. La repatrierea tinerilor, consulatul României și biserica, deşi au fost solicitate, nu au contribuit cu nimic.

Cei trei tineri au plecat din România, cu gândul că în Italia vor găsi o posibilitate să câştige bani. Au găsit un anunţ pe internet, au luat legătura cu nişte persoane care le-au garantat că vor câştiga salarii bune, vor avea unde locui în condiţii decente, li se va da de mâncare şi vor putea munci sigur cel puţin câteva luni, în agricultură.

Cei trei însă au căzut în capcana unor escroci. Nicoleta Maria D. (18 ani), Mihai P. (17 ani) şi Daniel D. (30 ani) au ajuns sclavi pe câmpurile din sudul Italiei, în zona Foggia.

Povestea lor ne arată că există bande organizate de români, care în complicitate cu proprietarii de terenuri agricole din Italia, în special din sudul Italiei, aduc oameni la muncă, dar fără să-i plătească, ţinându-i în condiţii mizerabile, fără apă şi mâncare, păziţi de adevăraţi „gardieni”, români la rândul lor.

Minorul Mihai P. a venit în Italia însoţit de către Daniel D., cu acordul mamei. Daniel avea asupra sa o procură de însoţitor. Fata, Nicoleta Maria D. va împlini 19 ani în 30 iulie. Au venit toţi trei împreună, după un anunţ de pe mercador.ro. „Toţi cei care au ajuns acolo veniseră ca şi noi, după anunţul de pe mercador.ro. Acolo sunt foarte mulţi oameni. Şi sunt şi cu mulţi copii. Dorm câte opt în cameră…”, spune Nicoleta.

Totul a început în urmă cu aproape o lună. Mihai povesteşte cum au ajuns în Italia şi ce au găsit: „Când eram în ţară, am intrat pe internet şi am găsit un loc de muncă în agricultură. Am dat telefon, am vorbit cu un om, era din Botoşani, care ne-a spus că nu plătim nimic, transport, cazare…că avem acolo mâncare. Am plecat dar când am ajuns aici (în Italia, n.r.) ni s-a spus că trebuie să ne oprească bani de drum, că e 80 de euro de persoană cazarea şi transportul la muncă.

Dar am aşteptat o săptămână şi nu ne-a dus la muncă. Ni se luaseră buletinele şi telefoanele…am vrut să ieşim în oraş dar nu ne-au dat voie…ne-au dus până la urmă pe un câmp, ne-au dat 50 de euro, spunând că trebuie să ne ajungă pentru mâncare pe două săptămâni.”

„Trei zile la rând am mâncat numai prune, pere. Când le ceream mâncare ne spuneau: „Dar ce, voi n-aţi ştiut să veniţi cu bani de-acasă sau cu mâncare?”. Ne-au spus că vom avea cameră, baie…nici măcar cearceafuri, am dormit îmbrăcaţi. Dacă am fi ştiut ne luam de acasă, că am plecat să câştig un ban, nu că muream de foame…Ne spuneau că trebuia să ne fi adus tigăi de acasă…” a completat Daniel D.

„Am asistat odată la o fază, când românca ce era pusă să ne supravegheze a auzit că nişte băieţi vor să fugă. Le-a spus că daca vor fugi o să-i caute prin toate colţurile şi că o să-i bată rău. O să vedeţi voi ce-o să păţiţi, le-a spus. Dar mai bine stai la rândul tău, să plăteşti toate datoriile şi dacă vrei să pleci, pleci, le-a mai spus.” a completat el.

Din ceea ce povestesc cei trei rezultă şi faptul că întreaga reţea era condusă de către români. Patronii italieni evitau să se facă văzuţi sau identificaţi. De altfel niciunul nu a putut să spună vreun nume al vreunui „caporal”. Totul se petrecea fără ca muncitorii să ştie prea multe amănunte. „Nu l-am văzut niciodată pe patron. Acolo erau doar români care comandau. Am întrebat şi noi de el, am vrut să-l vedem dar nu s-a putut niciodată… Mai era acolo o femeie mai bătrână care se ţinea mereu după noi dacă ieşeam…şi la wc.” a spus Daniel.

„Ştiu că după noi, urma să vină alţi oameni, li se pregătea un grajd…” a completat cu amărăciune Nicoleta.

Fuga de pe plantaţie

Când şi-au dat seama că deveniseră sclavi şi că nu aveau nicio posibilitate să adune ceva bani, cei trei au decis să fugă. „Am reuşit să fugim după ce l-am rugat pe cel care ne ţinea acolo să ne lase să cumpărăm o cartelă de telefon, să vorbesc cu mama, că nu mai ştia nimic de noi…şi am fugit…am luat trenul şi autobuzul şi am ajuns prima dată la Termoli, apoi la San Benedetto.

Am dormit prin boscheţi, pe câmp, am ajuns la un moment dat la Termoli şi am dormit în autogară. La un moment dat i-am văzut cum veniseră să ne caute, cu o maşină. Ne-am ascuns imediat prin nişte buruieni… toţi erau români.” a povestit Mihai.

Cei trei au reuşit să fugă până la Termoli, apoi de acolo au ajuns la San Benedetto şi în final la Rimini. Din acel moment au avut norocul şi şansa de a fi ajutaţi. Prin intermediul facebook-ului, mama minorului lansase un apel către românii din Italia să îi ajute fiul şi pe ceilalţi doi. Ştia că fugiseră de la acea fermă.

A luat legătura cu ea Olivia Tudor din Florenţa, care împreună cu sindicaliştii Leontin Vlass din Ravenna şi Radu Nicolae din Piacenza au făcut ca în final, cei trei să fie îmbarcaţi într-un autocar Atlassib şi ajutaţi să ajungă acasă.

În ultima etapă au fost îndrumaţi de către Liviu Anghel, un intrepărinzător român din San Marino, cel care i-a filmat, i-a fotografiat şi ne-a pus la dispoziţie materialul pentru a realiza acest articol. Cei trei tineri au putut dormi la Caritas-ul din Rimini, unde s-au spălat, li s-a dat de mâncare şi cu ajutorul directorului regional Atlassib au fost transportaţi gratis până în ţară.

Sursa: Gazeta Românească