Vineri 20 iunie 2014, ora 18.30
Botoşani, Sala Casei de Cultură a Sindicatelor
SEARĂ DE VALSURI
Dirijor: MIHAIL AGAFIŢA
Solistă: SABINA-IULIANA OPREA, pian
În program:
M. I. Glinka: Vals-fantezie
Fr. Liszt: Concertul pentru pian şi orchestră nr. 2, în la major
– Adagio sostenuto assai; Allegro agitato assai; Allegro moderato; Allegro deciso; Marziale, un poco meno Allegro; Allegro animato
– P a u z ă –
J. Strauss: Valsul Voci de primăvară
J. Sibelius: Vals trist
Fr. Chopin: Valsul nr. 7, op. 64, nr. 2
orchestraţia: Al. Glazunov
S. Prokofiev: Valsul Puşkin nr. 2
D. Şostakovici: Valsul II din Suita pentru orchestră de estradă nr. 2
Gh. Sviridov: Vals din muzica de scenă la piesa Meteli (Viscolul)
E. Doga: Vals din filmul Dulcea şi tandra mea fiară
P. I. Ceaikovski: Valsul florilor din baletul Spărgătorul de nuci
A. Haciaturian: Vals din muzica de scenă la drama Mascaradă (Bal mascat)
MIHAIL AGAFIŢA
– dirijor –
Mihai Agafiţa este un valoros reprezentant al tinerei generaţii de dirijori, susţinând, în decursul a 15 ani, peste 350 de concerte simfonice şi spectacole de operă şi balet alături de colective din România, Republica Moldova, Spania, Finlanda, SUA, Rusia, Ucraina şi Belarusi, precum si diverse turnee in Grecia, Portugalia, Italia, Franţa, Malta şi Tunis.
Născut în 1973 în oraşul Călăraşi din Republica Moldova Mihai Agafiţa studiază dirijat orchestră jazz şi chitară la Institutul de Stat al Artelor din Chişinău, absolvind apoi Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti la clasa de dirijat a distinsului profesor Dumitru Goia sub a cărui îndrumare studiază ulterior ca masterand la cursul de studii aprofundate, specializarea Stilistică dirijorală-Dirijat orchestră. În anii 2005 2007 se perfecţionează la cursurile de măiestrie susţinute de reputatul dirijor Patrick Strub, organizate de Ambasada Germaniei la Chişinău.
Din 2004 deţine funcţia de dirijor al Filarmonicii Naţionale a Republicii Moldova, iar din noiembrie 2009 devine şi dirijor permanent al Filarmonicii Transilvania din Cluj.
Mihai Agafiţa participă la prestigioase festivaluri internaţionale de muzică, unde prestaţia sa dirijorală este întâmpinată cu entuziasm de public şi apreciată la superlativ de către mass-media. Colaborează cu personalităţi de renume a lumii muzicale.
Din anul 2010 Mihai Agafiţa devine membru al Uniunii Muzicienilor din Republica Moldova.
Repertoriul său impresionant conţine creaţii muzicale de diverse genuri şi stiluri de la preclasic la contemporan, printre care şi lucrări în primă audiţie.
Încă de la debutul carierei sale dirijorale, Mihai Agafiţa a fost apreciat pentru personalitatea şi talentul său artistic, pentru forţa şi sensibilitatea interpretării operelor muzicale, precum şi pentru tehnica dirijorală impecabilă care i-a permis reproducerea fidelă a particularităţilor stilistice inerente fiecărei creaţii abordate.
Pentru merite deosebite în dezvoltarea şi propagarea artei muzicale şi activitate concertistică intensă, prin decret prezidenţial, dirijorului Orchestrei Simfonice, Mihail Agafiţa, i-a fost conferit titlul onorific Maestru în Artă.
SABINA-IULIANA OPREA
– pianistă –
Este studentă în anul III la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, secţia pian, clasa profesorului Daniel Goiţi. A absolvit Colegiul Naţional de Arte Regina Maria din Constanţa, clasa profesoarei Alina Deleanu. Anul acesta a beneficiat de o bursă Erasmus la Academia Sibelius din Helsinki (Finlanda), unde a lucrat sub îndrumarea profesorilor Hui Ying Liu Tawaststjerna şi Juhani Lagerspetz.
A mai participat la cursuri de măiestrie susţinute de Wolfgang Wagenhauser (2008, 2009, Bucureşti), Martin Hughes, Theodor Paraschivescu (2012, Cluj), Gabriel Amiraş (2012, Timişoara), Cristian Beldi (2013, Belgia), Karl Andreas Kolly (2013, Cluj), Hans Pålsson (2013, Helsinki), Jean Claude Pennetier (2014, Franţa), Jens Harald Bratlie, Patrick OByrne (2014, Helsinki). În anul 2012 a participat şi la cursurile de management cultural susţinute de Ioan Holender, la Music-Us Summer Camp.
A susţinut concerte şi recitaluri în Constanţa, Bucureşti, Sibiu, Botoşani. Activitatea sa include colaborări cu: Fundaţia Remember Enescu, Liceul de Muzică Dinu Lipatti Bucureşti, Universitatea Ovidius Constanţa, Asociaţia Culturală Română din Helsinki, Filarmonica Botoşani, Orchestra Teatrului Oleg Danovski Constanţa.
Palmaresul tinerei pianiste cuprinde mai multe premii I la Olimpiadele zonale de Muzică, la Concursul Internaţional Miniatura Romantică, Galaţi (2001, 2002, 2010); premiul III (2011) la Olimpiada Naţională de Muzică, Menţiune la Concursul de Duo Pianistic Cluj (2012), Premiul Special al Asociaţiei Culturale Concursul Lions Diamond Timişoara (2013). De asemenea, a primit Diploma de Excelenţă a Fundaţiei Remember Enescu (2009, 2011) şi Diploma de Merit din partea Consiliului Judeţean Constanţa (2008, 2009, 2011).
Sabina-Iuliana Oprea este născută în Constanţa, dar are rădăcini botoşănene: este fiica profesoarei de pian Gabriela Oprea (Mineaţă) şi nepoata lui Octav Mineaţă, violonist şi concert-maestru al orchestrei noastre, pe vremea primelor înjghebări simfonice în oraşul nostru.
Programul acestui concert s-ar putea intitula după sintagma folosită de Glinka: VALS-FANTEZIE, imaginându-ne un şir întreg de ipostaze, de imagini sonore şi trăiri emoţionale, ce prind viaţă pe graţioasa structură ritmică în trei timpi, aducând în scenă şi momente dansante, dar mai ales momente în care valsează doar fantezia auditorului, în chipuri pe care fiecare şi le luminează, discret sau intens, potrivit cu bogăţia şi dispoziţia sa sufletească. Referindu-mă concret la lucrările din program, Vals-fantezie de M. I. Glinka, este dansul trăit cu sufletul şi imaginaţia aprinse deopotrivă; decorul este imperial, grandios, iar detaliile au fineţe şi gingăşie. Şi, cel mai important aspect, nu exteriorul contează, ci vibraţia interioară, emoţia pe care o transmite.
Chiar dacă nu e un vals, Concertul pentru pian nr. 2 de Franz Liszt (1811-1886), vine să continue în mod firesc, trăirile romantice din fantezia lui Glinka. Concertul acesta a fost compus în perioada 1839-1840, când autorul desfăşura o activitate intensă de pianist concertist virtuoz. Timp de un deceniu însă, Liszt a lăsat lucrarea deoparte, realizând câteva revizuiri după anul 1850, evidenţiindu-i îndeosebi expresivitatea, atenuând elementele de virtuozitate din partitura solistică, alocând instrumentelor din orchestră roluri solistice importante. Liszt subliniază acest aspect prin titlul pe care îl dă lucrării în manuscris: concert simfonic! Este un concert romantic, în care autorul aplică principiile poemului simfonic; nu mai sunt cele trei părţi tradiţionale ci o succesiune de episoade în care apar şi apoi revin, cu semnificaţie expresivă nouă idei muzicale conducătoare, ce asigură astfel unitatea muzicală a construcţiei. Idea de bază, expusă chiar la început, este o temă de o intensitate expresivă tulburătoare am putea-o defini prin expresia românească de inimă albastră; ea va reveni pe parcurs în diverse registre expresive, iar în final capătă aspectul unui marş grandios, specific lisztian.
