Intrecere pentru liceeni: Concursul „Să terminăm povestea” ediţia 2008

Uniunea Latină, organizaţie interguvernamentală care reuneşte 37 de state cu limbă naţională sau oficială neolatină, printre care şi Republica Moldova, organizează in colaborare cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului din Romania şi cu Ministerul Educaţiei şi Tineretului din Republica Moldova concursul internaţional "Sa terminăm povestirea" destinat elevilor de gimnaziu şi de liceu.

Concursul a fost creat de Uniunea Latină in anul 1991 pentru ţările hispanofone membre ale organizaţiei. Incepind cu 2007, la iniţiativa Biroului din Romania al Uniunii Latine, acest concurs a fost extins şi pentru limba romană, fiind organizat la Bucureşti şi Chişinău.

Un juriu ales pentru fiecare ţară participantă va alege povestirea ciştigătoare. Se va ţine seama de coerenţa textului, de originalitatea, calitatea literară şi limbajul folosit de concurent.

Ciştigătorii din fiecare ţară vor beneficia de o călătorie la Roma, cheltuielile de transport şi de sejur fiind suportate de Uniunea Latină: ei vor fi găzduiţi la Accademia di Romania.

Bazele concursului

1. La concurs pot participa elevii din Republica Moldova şi din Romania avind virsta cuprinsă intre 14 şi 18 ani impliniţi in perioada 1 ianuarie- 31 decembrie 2008.

2. Cei care doresc sa participe la concurs vor redacta finalul povestirii "Cele trei fete ale impăratulu"a?? de Horia Girbea.

3. Continuarea povestirii se va redacta in limba romană. Aceasta trebuie să fie originală şi inedită, va fi redactată individual, pe maxim 2 (două) pagini A4, culese la calculator, pe o singură faţă, la interval de două rinduri.

Se vor trimite 2 exemplare ale povestirii, impreună cu finalul propus de concurent. Fiecare text va fi semnat de concurent, se va indica adresa, numărul de telefon de contact, adresa de email. In cazul minorilor este obligatoriu să se trimită o declaraţie semnată de unul din părinţi sau de tutorele legal, care trebuie să cuprindă datele personale ale acestuia, actul de identitate, precum şi acordul său pentru participarea la concurs a copilului, acest acord insemnind implicit acceptarea regulamentului concursului.

4. Textul, pe hirtie şi pe suport electronic, se va trimite la Biroul Uniunii Latine, pină la data de 15 septembrie 2008, după cum urmează:

pentru Romania la: Uniunea Latină- Biroul din Romania, Calea 13 Septembrie 13, 050711 Bucureşti, tel.: 40-21 318.24.16, fax : 40-21 318.24.17, poşta electronică: [email protected], www.unilat.org,

pentru Republica Moldova Uniunea Latină- Biroul din Republica Moldova, Str. Sfatul Ţării 18, 2012 Chişinău, tel.: (373 22) 210 761 – fax: (373 22) 210 992, poşta electronică: [email protected], www.unilat.org.

Trimiterea originalelor prin poştă electronică nu scuteşte concurenţii de trimiterea unei scrisori de intenţie semnate de aceştia, prin care işi exprimă dorinţa de a participa la concurs şi faptul că sunt de acord cu regulamentul şi condiţiile concursului. In cazul minorilor această scrisoare va fi trimisă de unul din părinţii concurentului sau de tutorele său legal, in termenii indicaţi in paragraful precedent.

Uniunea Latină nu este răspunzătoare de posibila pierdere sau deteriorare a textelor, nici de eventualele intirzieri sau de alte imprejurări imputabile serviciilor poştale sau unor terţi, care ar putea afecta primirea lucrărilor participante la concurs.

După anunţul public al ciştigătorilor, textele nepremiate vor fi distruse, fără a se reclama acest lucru ulterior de către concurenţi. Nu se va coresponda cu semnatarii acestor texte şi nu se va trimite nici o informaţie despre concurs.

5. Juriul pentru fiecare ţară va fi compus din 3 (trei) membri, unul dintre aceştia fiind un reprezentant al Uniunii Latine. Se va alege din restul membrilor un preşedinte al juriului care să fie o personalitate din lumea artistică şi literară din fiecare ţară participantă. In caz de dezacord votul preşedintelui va fi hotăritor, putindu-se declara concursul nul dacă juriul consideră că nici-o lucrare nu merită să fie premiată. Componenţa juriului nu se va face publică pină in ziua acordării premiilor.

6. Hotărirea juriului va fi fără apel şi se va face publică la 15 octombrie 2008 Uniunea Latină rezervindu-şi dreptul să modifice această dată in funcţie de calendarul activităţilor sale. In orice caz hotărirea juriului trebuie sa fie publicată inainte de datele prevăzute pentru călătoria care constituie premiul concursului.

7. Se va alege un premiant pentru fiecare ţară, care nu poate fi schimbat. Acesta va beneficia de un sejur cultural la Roma. Cheltuielile de transport dus-intors, de sejur (casă şi masă) şi asigurarea medicală vor fi suportate de Uniunea Latină. Juriul naţional va putea acorda şi alte premii.

8. Autorul povestirii ciştigătoare, reprezentat de părinte sau tutore legal, dacă este minor, cedează Uniunii Latine drepturile exclusive asupra reproducerii şi difuzării, comunicării publice şi traducerii in orice limbă a povestirii sale, pentru orice mod de editare, in orice ţară, cu posibilitatea cedării către terţi, pentru durata maximă şi pentru orice modalitate stabilită de legislaţia in vigoare in ţările respective in materie de proprietate intelectuală.

9. Autorul povestirii ciştigătoare se obligă să semneze contractul de editare in termenii stabiliţi de prezentul regulament, in conformitate cu legislaţia in vigoare in fiecare ţară privind proprietatea intelectuală, precum şi contractele şi documentele necesare pentru protecţia drepturilor de exploatare cedate.

10. Ciştigătorul concursului autorizează in mod expres instituţia organizatoare să utilizeze in scopuri publicitare imaginea sa in materiale de prezentare şi in materialele promoţionale pe care aceasta de consideră oportune, precum şi pentru cea mai bună difuzare a lucrării premiate.

11. Participarea la concurs implică automat totala acceptare, fără nici-o rezervă a acestor condiţii de bază ale concursului, precum şi acordul de a nu retrage lucrarea prezentată in concurs. In eventualitatea oricărui diferend care ar trebui soluţionat pe cale juridică, părţile, renunţind la propria lor legislaţie, se vor supune in mod expres justiţiei romane, respectiv moldovene.

Iata care este povestea ce trebuie terminata:

Cele trei fete ale impăratului

A fost odată ca niciodată, nu chiar demult, cam pe cind se ingina epoca industrială cu cea post-industrială, un impărat care avea trei fete. I se spunea Mov-Impărat pentru că impărăteasa lui avea nevinovatul obicei de a se imbrăca mai mult in mov şi lumea, ştiţi cum este, indată iţi scoate vorbe şi porecle. Impăratul şi a lui impărăteasă aveau trei fete frumoase, nimeni nu zicea altfel, dar cam prost-crescute şi cu nasul pe sus. Pentru că Mov Impărat, ca toţi impăraţii de pe lume, era cu războiul şi cu politichia, nu avusese timp să le educe cum se cuvenea.

Tocmise el, nu-i vorbă, profesori vestiţi şi maeştri de dans şi maniere elegante, dar, dacă dansul se prinse de fete, manierele elegante fuseseră şi se duseseră, ca apa pe giscă. Şi apoi profesorii nu incercau să le certe pe domniţe. Mai ştii, dacă se supăra impăratul, unde le-ar fi stat picioarele şi unde capul?

Acum eu ştiu ce gindiţi dumneavoastră! Că două dintre fete, cele mari, erau mai nărăvaşe, iar cea mică era piinea lui Dumnezeu, cum se mai intimplă prin basme. Ei aş! Toate trei erau rele, obraznice şi zeflemitoare, cit despre mezină aia era mai rea decit surorile ei.

Impăratul, ca orice om cu responsabilitate, că doar avea o impărăţie de cirmuit, se luase de ginduri şi ii spunea soţiei sale:

-Măria-Ta, nevastă!

Că ei işi vorbeau frumos şi după protocol. Aşadar:

-Măria-Ta, nevastă! Cine le va lua pe fetele noastre, că tare rele, uricioase şi incăpăţinate le-ai mai făcut?

-Mărite Soţ, zicea impărăteasa, in primul rind că le-am făcut cu Măria-Ta şi se vede că iţi seamănă! Apoi s-ogăsi un creştin să le ia că sunt tare frumoase la privit.

-La privit! tuna impăratul. Dar omului nu i te uiţi numai in faţă. Şi-apoi pe cele mari, cit sunt de rele, ca pălămida, tot le-o mai lua cineva. Dar ce ne facem cu cea mică? Tare mai e apucată, răutăcioasă şi rea de gură. Aş zice, dacă nu te-aş jigni, că seamănă cu Măria-Ta şi mai ales cu maica Măriei-Tale, soacră-mea, de!

La aşa vorbe, impărăteasa nu mai voia să discute şi fugea, trăgind după sine trena ei mov, să se inchidă in iatacul său, de unde nu mai ieşea pină a doua zi.

Impăratul tare se mai incrunta. Cu purtările cele rele ale fetelor se mai deprinsese. Dar lumea incepuse să şoptească şi să scoată bancuri despre fetele lui, că aşa e lumea peste tot. Pusese impăratul să-i mai scurteze pe cei care glumeau pe seama fetelor, că avea servicii secrete de credinţă, dar nu putea să-i stringă pe toţi şi vorba cind se duce, dusă este.

Ar fi dat sfoară in ţară, ba şi in alte ţări, numai ce se inventase internetul, că işi mărită fetele. Doar că nu prea ii venea la socoteală să adune la curtea lui o droaie de peţitori. Asta ar fi costat bani mulţi, iar vistiernicul lui, care era un armean zgircit, i-a spus că dacă face asta e bun de scos la mezat cu impărăţie cu tot.

Apoi, dacă veneau prinţi din alte ţări să ii peţească domniţele, ei ar fi dus vestea in lume despre purtările necuviincioase ale fetelor şi praful s-ar fi ales de imaginea mondială a lui Mov-Impărat, pină atunci respectat de toată lumea!

Nu mai ştia Mov-Impărat pe cine să intrebe, că dacă mai deschidea vorba cu soţia lui, ea pe dată se imbufna şi se inchidea in apartamentele sale! Atunci işi aminti că la curte avea şi un măscărici, bufonul lui cum ar veni. Il folosea rar, că era foarte prins de treburi impăratul. Nu găsea vreme de ospeţe şi distracţii. Nebunul insă avea inţelepciunea lui şi de multe ori impăratul şi curtenii rămăseseră uimiţi de ce-i ieşea pe gură!

Se hotări deci Mov-Impărat să-l aducă pe măscărici, pe care il chema Fane sau asta ii era porecla, nu mai contează. Acela, mic. şchip, măsliniu, dar cu dracul in el veni in faţa Măriei-Sale, pus pe giumbuşlucuri. Numai că impăratului nu-i ardea de tumbe şi ii zise:

-Măi, Fane! Lasă glumele şi ascultă aici. Fetele astea ale mele, ce zici tu, sunt frumoase?

-Frumoase! Adeveri bufonul, fără a se mai schimonosi. Şi dacă nu ar fi frumoase, la ce zestre le dai, ar zice oricine că sunt mindre ca soarele! Te-ai uita la ele prin geam afumat, ca la eclipse, zău!

-Dar despre purtările lor ce zici, se incruntă suveranul.

-Nu zic nimic că ţin la viaţa mea, chicoti bestia de clovn.

-Şi atunci, mirii impăratul, zimbind şi el puţin că avea haz ticălosul de Fane, cum să fac să le căpătuiesc? Spune şi tu ceva, că mă mină bătrineţile de la spate.

Măscăriciul tăcu atunci ca in biserică. Faţa lui increţită de strimbături deveni gravă şi osoasă de ziceai că e popă. Iar cind vorbi, nu se piţigăie, cum avea obiceiul, ci zise cu o voce profundă de nu o mai auzise stăpinul său.

Inălţate impărate! Lasă pe mine treaba asta şi dacă nu iţi va plăcea tot ce-am să fac, să nu-mi dai nici un ban. De altfel, tot nu mi-ai plătit leafa luna trecută, mai adăugă piticul.

Impăratul se scotoci prin buzunare, ii aruncă o pungă mai grea decit se aşteptase cocoşatul şi ii spuse doar atit:

-Ai grijă! Eu cu tine vorbesc!

Ce s-a intimplat mai departe veţi fi ştiind poate domniile voastre şi veţi scrie mai la vale. Eu atit am ştiut, atit am scris şi am incălecat pe o şa cum se cuvine, lăsindu-vă să incheiaţi povestea.