Cel mai prestigios premiu de debut în poezie, Premiul Naţional Mihai Eminescu pentru Opera Prima, care se dă, de 14 ani, la Botoşani, a fost împărţit, în acest an, de doi tineri scriitori. Unul este Andrei Dosa şi Cristina Bîlciu. Cei doi au urcat, duminică seară, pe scena Teatrului Mihai Eminescu din Botoşani, pe care a avut loc Gala de decernare a premiilor Mihai Eminescu. Dosa şi Bîlciu au primit fiecare câte un trofeu şi o diplomă, însă împărţit au împărţit banii. Premiul a fost de 3.000 de lei şi fiecare a luat câte 1.500 de lei, net. Iniţial, sponsorul, OTP Bank, a vrut să ofere 3.000 de lei brut, însă când a constatat că sunt doi câştigători a suplimentat suma pentru a rămâne 3.000 de lei net. Premiula fost dat de Consiliul Judeţean şi memorialul Ipoteşti, judiciul fiind condus de profesorul universitar Mircea Diaconu.
Juriul a analizat cinci cărţi, printre care şi „Cand va veni ceea ce este desavarsit” a lui Andrei Dosa”, dar şi „Poema Desnuda” a Cristei Bîlciu. Nominalizate au mai fost cărţile „Copci” a lui Matei Hutopilă, „Legende urbane” a lui Vlad Tăuşance şi „Părţi juvenile întinse” de George Nechita.
Laureata Premiului Naţional de Poezie Mihai Eminescu, Crista Bîlciu, a recitat, după decernarea trofeului, una dintre lucrările sale incluse în volumul „Poema Desnuda”, care a fost de altfel premiat de juriu. Conţinutul vulgar al acestuia a stârnit nu doar amuzamentul publicului, ci şi comentarii între oamenii de cultură. Iată fragmentul care a stârnit reacţia sălii:
Acest poem atâta l-am gândit
şi răzgândit,
frământat cu degetele, tălpile, cu salivă,
mi-am stors sudoarea, sânii, creierii,
încât la început s-a transformat
din apă în spirt –
asta la început
(şi atunci ar fi trebuit eu să-i dau foc –
poate că aş fi incendiat cu el
pălăria lui Mincu,
mustăţile lui Cărtărescu,
arca lui Manolescu –
Cistelecan nu s-ar fi ars,
ci ar fi aprins molcom,
ardeleneşte,
o ţigară Gauloises Blondes
de la vâlvătaie).
Atunci trebuia să dau eu foc,
când aveam 20 de ani şi
eram studentă la Litere
şi credeam că realitatea e un fel de
literatură prost scrisă.
Când iubeam penibil un bărbat
însurat şi cinic, pe care nu-l chema Robert
(aşa cum numai o virgină îndopată
cu marii clasici poate iubi-
literatura te face curvă).
Atunci când eram eu,
atât de eu, încât ceilalţi
simţeau instantaneu că sunt un pericol
la adresa echilibrului universal,
o zebră într-o turmă de elefanţi.
Crista Bîlciu s-a născut la 19 iulie 1978, la Târgu-Mureş. Potrivit Ziarului Financiar este absolventă a Facultăţii de Ştiinţe şi Litere a Universităţii „Petru Maior”, secţia Limba şi Literatura Română/ Limba şi Literatura Engleză. Master în Istoria Criticii literare şi în Managementul proiectelor. A obţinut şi o licenţă în regie de teatru, la Universitatea de Teatru, Târgu-Mureş. În prezent este studentă la Universitatea Media, secţia Regie film, clasa profesorului Dan Piţa. Din anul 2008, regizează, la Teatrul Studenţesc PODUL din Bucureşti, spectacole susţinute de echipa ei formată din studenţi ai Facultăţii de Actorie din cadrul Universităţii Hyperion, Bucureşti. A regizat: Conu Leonida faţă cu reacţiunea, Efectul razelor gamma asupra anemonelor, Asteptându-l pe Godot, Experimentul Hamlet şi altele.
