Ca orice adolescent, botoșăneanca Mihaela Bodea a urmat o școală de elită în oraș ca să ajungă „om mare”. Poate s-a lăsat condusă în acea perioadă de vocea societății, dar la câțiva ani distanță a întors fața către visul său, cel de a se exprima prin intermediul designului vestimentar. REVELLE este un brand de haine unde identitatea, emoția și eleganța se întâlnesc. Născut dintr-o frumoasă pasiune a unei fetițe care a descoperit mașina de cusut în sufrageria de acasă, a crescut în această zonă și datorită abilităților dobândite în domeniul farma.
Avea puțin peste 20 de ani când s-a angajat ca reprezentant farmaceutic. Un serviciu stabil pe care mulți tineri și l-ar fi dorit și nu i-ar mai fi dat drumul. Am înțeles, în schimb, de la Mihaela că e necesar să deții un strop mare de curaj pentru a renunța la jobul stabil pentru un vis. De fapt, ne arată că este ceva natural, la care ajungi prin multă muncă de introspecție în dulce armonie cu ambiția. Nu știa concret „cu ce se mănâncă” un business. Știa să creeze și asta a făcut-o fericită multă vreme. E fericită și acum, Yuzu fiind un alt copil născut din creativitatea sa. Multe sfaturi le primește de la soț, tot antreprenor, scrie life.ro.
Revelle este un brand de design vestimentar născut dintr-o frumoasă pasiune a unei fete?
Revelle a pornit de la o pasiune, încă din copilărie, a unei fete care visa, respira și admira tot ce ține de frumos în designul vestimentar. Povestea cu fetița care făcea haine păpușilor se aplica și la mine, iar mai târziu a evoluat spre modificări ale hainelor mele, mici creații realizate la o simplă mașină de cusut în sufrageria de acasă. De la mama am învățat să apreciez calitatea materialelor și mai târziu, să îmi transpun ideile în piese vestimentare cusute cu pasiune de un copil care doar visa.
Am avut această curiozitate, căci știu că ai activat, Mihaela, în cu totul alt domeniu. Ce-mi poți spune despre anii petrecuți în domeniul medical?
Acești ani m-au format ca adult, m-au ajutat să fiu unde sunt astăzi. Cum văd eu lucrurile, ajută mult să te formezi într-o companie unde poți avea parte de training-uri specializate care, ulterior, te vor ajuta să atingi succesul ca antreprenor. Aici am învățat să vorbesc liber și cu încredere în fața unui public numeros și activând în vânzări, am învățat să mă descurc singură în situații dificile și mai ales să cunosc persoana din fața mea, ceea ce mă ajută mult și în practica mea de astăzi.
Cum ți-a venit gândul că vrei să te manifești în zona artei? A vorbit visul în locul tău?
Visul avea nevoie de încurajări, căci nu îndrăzneam să cred că îmi voi urma pasiunea. Am fost cumva un mic artist adormit, știam că asta îmi doresc, asta mă văd făcând toată viața, însă nu am ales calea aceasta din prima. Cine ajunge designer în România? Asta mă întrebam în anii adolescenței și cumva, meseriile impuse de societate primau în fața unei pasiuni care doar îmi șoptea că aș putea reuși. Când pleci în viață de la -1, e puțin mai greu să dezvolți ceva ce are nevoie de investiții și de timp.
Deși aveai o privire de ansamblu cu ce voiai să construiești, te-ai gândit că avea să devină un business în adevăratul sens al cuvântului?
La momentul meu de început nici nu visam că voi dezvolta un business atât de mare. Eram angajată de un an în farma și la îndemnul prietenelor mele am făcut prima rochie pe care am livrat-o la Galați, prima mea clientă a fost impulsul de care aveam nevoie. De aici a pornit totul, am cumpărat mașini de cusut industriale, am închiriat o cameră de 12 mp și am angajat prima croitoreasă. Încet, încet, am început să prind aripi și să dezvolt un business frumos, așezat, pe care îl fac cu aceeași pasiune din prima zi.
Ești antreprenoare de pe la 20 de ani și ceva. Cum e lumea aceasta?
Este o lume frumoasă, dar în continuă schimbare. Lucrurile s-au schimbat mult în 13 ani, de la taxe până la cum te poți promova astfel încât să ajungi la publicul tău. Și nu, nu am evoluat neapărat în direcția pe care eu o văd bună Dar important este să ne adaptam și să ne reinventăm ori de câte ori este necesar, doar așa poți rămâne relevant pe piață.
Hai să mergem puțin, dacă îmi dai voie, la vremea copilăriei tale! Născută în 88, la Botoșani, al treilea copil. Ai fost fata lui tata?
Am fost, da. Singura fată și mezina familiei, am primit iubirea de care aveam nevoie să ajung un adult echilibrat. Am avut o copilărie liniștită, am simțit afecțiune și un suport necondiționat din partea familiei, iar asta ajută orice copil să ajungă acolo unde își dorește.
Ce-ți aduci aminte despre voi? Îți aprecia, poate, desenele cu rochițe pe care le făceai?
Tata mă lua peste tot cu el, așa cum se spune, tatăl este legătura copilului cu societatea, așa a și fost. M-a învățat să fiu un om corect, vertical și responsabil. Iar pentru asta îi sunt mereu recunoscătoare. M-a încurajat mereu, în felul lui, să fac ceea ce îmi place, deși ca persoană care pune mereu riscul în față, m-a susținut întotdeauna. Iar când simți că pe umărul tău e mereu cineva pe care te poți baza, ca un înger păzitor, știi că poți face orice îți propui.
Este tata un motiv care stă la rădăcina ambiției tale?
Absolut, nu degeaba se spune că fetele seamănă cu tații. Mare parte din caracterul meu este de la el, moșternirea genetică își spune cuvântul.
