Pipera, cartierul bogaților din București își are corespondentul într-un cătun de la capătul României. Numai cu numele. Pipera de la Rădăuți-Prut nu are nicio legătură cu luxul și bogăția, este doar simbolul cutremurător al traumei repetate care a bântuit o întreagă comunitate.
Cartierul Pipera, situat în apropierea sectoarelor 1 și 2 ale Bucureștiului este cunoscut ca o zonă în care locuiesc antreprenori, latifundiari, oameni cu avere. Este unul dintre cele mai faimoase cartiere din România. Puțini știu că acest loc al bogăției și luxului își are corespondentul într-un cătun de frontieră de la capătul României. Se numește Rădăuți Prut și se află în județul Botoșani. Pipera de la Rădăuți Prut este un cartier cocoțat pe un deal de la marginea satului și nu are nimic de-a face cu luxul și opulența. Este un simbol dramatic al unei traume trăită în mod repetat de o întreagă comunitate. O stradă cu locuințe construite de Guvernul României care a adunat toată durerea unor oameni care și-au pierdut agoniseala de-o viață, scrie adevarul.ro
Tragedia de la capătul României
Duminică, 27 iulie 2008. Ora 5.00 dimineața. Zorii se lăsau peste Rădăuți Prut, un sat aflat literalmente la capătul României, pe malurile Prutului, lângă frontiera cu Republica Moldova.
Odată cu zorile a venit, însă, și dezastrul. Șuvoaie de apă au început să se reverse pe ulițele cătunului, inundând încet dar sigur curțile, grajdurile și hambarele. Gospodarii care s-au trezit cu noaptea în cap să dea mâncare la vite au văzut cu groază cum satul devenise o insulă în mijlocul unei mări. Apele Prutului înghițiseră câmpurile agricole, după ce au ieșit din matcă. Plouase de trei zile iar ecluzele barajului de la Stânca Costești, situat la câțiva zeci de kilometri fie nu au mai făcut față, fie pur și simplu viitura a luat prin surprindere pe toată lumea.
„Sâmbătă seara eram cu animalele la câmp, pe malul Prutului, și am văzut așa pe la 18.00-19.00 niște bălți. Râul ieșea din matcă. Ploua puternic de câteva zile. A doua zi dimineață, apa era deja în sat. Nimeni nu s-a gândit că va fi atât de grav. Nu am să uit niciodată. Niciodată”, spune un sătean din Rădăuți Prut.
Inundația a fost catastrofală. Alertate autoritățile locale au cerut ajutorul celor de la Botoșani. Pompieri, armată, voluntari au venit pentru a salva sutele de oameni ajunși în calea potopului. Peste 360 de săteni au fost evacuați și duși pe dealurile din apropiere. Oamenii și-au eliberat animalele pentru a avea o șansă de supraviețuire după care au fugit.
„Am dat drumul la porci. Zece porci aveam”, spune Florin, un gospodar din sat. În câteva ore nivelul apei depășise un metru. Apoi a crescut la peste doi metri Casele au fost efectiv înghițite de viitură. „Apa era la nivelul streșinii de la casă. Avea peste doi metri. Ca să vă faceți o idee toate casele din câmpul ăsta erau locuite”, adaugă Florin. peste 85% dintre casele din sat au fost efective înghițite de ape. La Rădăuți Prut se mergea doar cu barca. „Au fost locuri în vale, spre Prut, unde apa a avut și câte șapte metri. Două sute de case s-au dus”, mărturisește un alt localnic.
Trauma unei comunități. „Cine ar putea să mai uite așa ceva?”
Rădăuți Prut este o comunitate de oameni gospodari care trăiesc din creșterea animalelor și exploatarea câmpiilor mănoase din Lunca Prutului. În doar 48 de ore, toată strădania comunității s-a dus pe apa sâmbetei. Recoltele au fost distruse, animalele omorâte de viitură, grădinile inundate. Oamenii au apucat să fugă doar cu copiii de mână și cu hainele de pe ei. S-au refugiat pe un deal din apropiere și au privit devastați cum Prutul le înghițea toată agoniseala.
„Nu o să iasă niciodată din mintea oamenilor ce s-a întâmplat atunci. Au pierdut tot. Erau case în care au trăit și câte trei generații. Nu a mai rămas nimic. Toată strădania lor…”, mărturisește Florin.
Silviu Pânzaru, astăzi viceprimar al comunei, își aduce aminte de ziua în care apele i-au distrus casa. „Copilul meu avea șapte luni pe atunci. Când am revenit cu barca pompierilor la casă, mobila plutea sub tavan. Pentru mine este un subiect delicat. A fost o traumă a oamenilor. Pentru ai a fost un dezastru să rămâi fără casă, fără agoniseală, cu nimic. Au venit pe dealul ăsta cu mâinile goale”, spune Silviu Pânzaru.
Așa cum mărturisește o săteancă de 88 de ani, întreaga vatră a satului a fost efectiv distrusă. „Era centrul satului. Era primăria, dispensarul, poșta, toate erau. O venit inundația și ne-o luat totul”, spune femeia printre lacrimi.
Majoritatea oamenilor în vârstă nu au putut să treacă peste această traumă. „De la șocul ăsta le-a venit mai repede sfârșitul. Să-ți vezi munca de o viață făcută praf este crunt. A fost pe strada asta o familie de profesori de limbă română și erau oameni gospodari. Au pierdut totul”, mărturisește Florin.
„Mulți oameni au murit de supărare, după viitură”, confirmă și săteanca de 88 de ani. Satul a stat îngropat sub ape mai bine de o săptămână. După ce s-au retras, oamenii au venit dărâmați în vatra satului cu speranța că vor mai găsi ceva în picioare. Trauma a fost și mai mare. Casele din chirpici, așa cum se fac în nordul Moldovei, se prăbușeau una după alta.
„În fiecare zi cădeau case. Cred că vreo 200 de case s-au prăbușit. Problema este că au stat multe zile în apă. Să te trezești așa fără acopriș deasupra capului, fără bani, fără animale, cu recolta distrusă. Îți pierzi mințile”, spun un localnic din Rădăuți Prut.
În locul vetrei satului au rămas doar ruinele sinistre, năpădite de vegetația spontană. „Îi junglă acuma acolo”, spune Vasile, un sătean care locuiește la marginea satului fantomă. „Când trec pe acolo plâng. De obicei evit, dar treburile mă mai poartă. Acolo a fost casa a lor mei. Acuma numai buruieni”, mărturisește un alt sătean. Zona a fost abandonată fiind catalogată drept zonă inundabilă. Oamenii își pot construi case doar în zonele mai înalte ale satului. Rădăuți Prut este un sat pe înălțimi cu o pădure a tragediei și a ruinei în mijloc.
Pipera, ca la București, dar nu prea
Rămași fără niciun fel de locuință, cu banii și toate bunurile pierdute, cu animale moarte și recolte distruse, sătenii din Rădăuți Prut au devenit o categorie sinistrată a României. Guvernul le-a construit case, în locul celor vechi. Practic, a fost creat un cartier nou, cu locuințe făcute standard, una lângă alta, la fel ca un cartier rezidențial. O parte a celor care și-au pierdut casele și-au ridicat altele în locuri mai înalte, unde mai aveau pământ. Alții, în special bătrânii, au fost nevoiți să meargă în cartierul ridicat de Guvern. De haz-de necaz oamenii i-au spus Pipera.
„Case noi, din BCA, nu din chirpici, una lângă alta ca la cartierele de bogați de la televizor. Așa că în glumă i-am spus toți Pipera”, mărturisește un localnic.
Pipera de Rădăuți Prut era însă un loc al traumei. Dezrădăcinați, cu toată averea pierdută, bătrânii mureau pe capete. Urmașii lor au vândut casele tuturor celor care au vrut să le cumpere. Cei mai tineri au preferat să plece în străinătate pentru a-și recupera măcar o parte din pierderi.
Pipera devenise acum aproximativ 10 ani, un cartier fantomă cu locuințe fără tencuială exterioară și lacăt pe ușă. „Aici s-a relocat satul. Fiecare s-a gospodărit cum a putut. Sunt case în care nu mai stă nimeni. Bătrânii au murit, copiii au plecat. Unii au vândut casele. Alții le-au lăsat așa și nu se mai întorc”, spune viceprimarul din Rădăuți Prut.
„Au fost oameni în vârstă și multe case s-au vândut. Moștenitori nu prea au avut pe aici. Care erau de la oraș nu se mai întorceau aici și au vândut”, confirmă și Florin.
În ultimii trei-patru ani, lucrurile au început să se schimbe. Pipera reînvie. Cei care au cumpărat casele de la moștenitori le-au tencuit, au făcut garduri frumoase și s-au gospodărit. Pipera tinde să devină un cartier de lux al satului. „Au început să vină și copii tineri în zonă, cumpără căsuța și se gospodăresc. Au început casele să arate mai bine. De aici și porecla de Pipera”, spune Silviu Pânzaru.
Dar trauma a rămas. Cine face referire la Pipera se gândește automat la dezastrul din 2008. „Te strânge așa în spate. Știm de ce a apărut cartierul ăla acolo. Acolo și-au trăit suferința oamenii rămași pe drumuri”, mărturisește un alt sătean.
Deși tragedia a avut loc acum 17 ani, oamenii încă trăiesc cu spaima în suflet. Și asta fiindcă inundațiile s-au repetat și în 2010 dar și în 2020. Nici pe departe la aceeași intensitate, dar suficient cât să distrugă culturi și să bage în sperieți oamenii.
„Tot timpul când vin apele oamenii sunt speriați”, mărturisește viceprimarul. „Când plouă tare deja sunt în alertă. Pregătesc animalele, copiii, dorm cu banii și actele în buzunare”, mărturisește un alt sătean, potrivit adevarul.ro
