Florin Coșuleanu, în vârstă de 65 de ani, este din Botoșani. El are un mic atelier de reparații încălțăminte, pe care l-a deschis în anul 2000 într-un cartier din Iași. Deși și-a dorit să fie mecanic auto, soarta a făcut în așa fel încât a ajuns să fie cizmar.
A lucrat în Cooperativa Solidaritate și, din anul 1979, doar cu asta se ocupă. După Revoluție, pentru că locurile de muncă erau limitate, acesta s-a gândit să își deschidă o mică prăvălie.
„Mă ocup cu asta din 1979. Am lucrat în cooperație, unde am fost cooptant, și am lucrat, după Revoluție, la diferite firme. Apoi, m-am gândit să deschid în particular, pentru că nu mai aveam unde să lucrez, să-mi câștig o bucată de pâine cinstită prin muncă. Am lucrat la Cooperativa Solidaritate, arta încălțămintei. Eu am lucrat papuci la comandă pe timpul cooperației, iar după, s-a lucrat pe unde s-a putut. Dacă nu mai aveam unde să lucrez, am deschis eu singur, în particular, cu reparații încălțăminte. A fost greu să deschid și da, și nu. Pentru că, deschizând un atelier de reparații, n-ai clienți, n-ai nimica, o iei de la zero”, a spus Florin Coșuleanu.
Bărbatul și-a deschis un atelier de reparații încălțăminte în cartier fără să știe că mai existau în zonă și alți doi meșteri. El și-a format clienții în timp. În primele șase luni de la deschiderea prăvăliei nu a avut niciun client. Primii bani făcuți în atelier au fost 2 lei.
„Șase luni de zile nu mi-a intrat nimeni aici. O singură persoană de-ar fi intrat măcar! Într-o zi, a venit cineva și am făcut 2 lei. Eram bucuros că am spart gheața, intrase o bătrânică și i-am lipit ceva la papuci. Am intrat aici, în cartier, peste doi meseriași, fără să știu. Ei aveau clienții lor, eu eram gol. Dar, în timp, mi-am făcut clientul, mi l-am format cu bunătate, blândețe, răbdare, înțelepciune. Trebuie să fii blând cu clientul, așa se construiește relația. Cred că sunt mai puțin de 10 meseriași, în tot Iașul, de acest gen și dispărem. Eu, anul acesta, ies la pensie, dispărem pentru că avem o vârstă și mai și murim”, a adăugat Florin Coșuleanu.
Meșterul de încălțăminte și-ar fi dorit să fie mecanic auto, dar familia nu l-a lăsat să facă acest lucru. Cu timpul, a ajuns să îi placă cizmăria, chiar dacă visul său era altul. El s-a născut la Botoșani, dar a venit la Iași pentru a învăța la UCECOM.
„Sunt din Botoșani și așa a fost să fie, să ajung la Iași. Am vrut să fac altă meserie, dar s-a întâmplat să fac alta. Voiam să mă fac mecanic auto, dar părinții nu m-au lăsat să plec, pentru că trebuia să mă duc la București și au spus să nu îi las singuri. Pe urmă, a trebuit să fac școala de croitor în piele, dar nici asta nu s-a putut și am ajuns la cizmărie, care nu mi-a plăcut, dar soarta așa a vrut. Înainte, când făceam la comandă papuci, numai piele foloseam, nici nu era mușamaua asta. Atunci, se lucra numai în piele. Prima pereche mi-am făcut-o mie, la trei luni de la începerea școlii. Am făcut UCECOM-ul și mi-am făcut pantofi cu toc mare și cu platformă, cum se purta. Pe urmă, a început să-mi placă cizmăria de nevoie. Îmi trebuiau bani, mi-am ajutat și părinții, între timp”, a mai spus bărbatul.
Florin Coșuleanu s-a dedicat familiei și creșterii fetelor sale
În anul 2003, Florin Coșuleanu și-a întemeiat o familie. El are două fete și a mai crescut-o și pe nepoata soției sale, care nu avea părinți. Cu lacrimi în ochi, bărbatul și-a adus aminte cum era să-și piardă soția. După prima sarcină, aceasta a avut câteva probleme de sănătate, iar cizmarul a crezut că o să rămână fără mamă la copil.
„Familia, am format-o în anul 2003. M-am căsătorit, am făcut două fete. Soția a fost operată între nașterea celor două fete. Trebuia să mai am un băiețel, dar soția a fost operată de dublură de chist hidatic. Am trecut prin necazuri. N-am crezut că o să o mai am. Am crezut că o să rămân fără mamă la copii și soție în casă. Domnul ne-a ajutat. Am mai crescut pe nepoata soției, pentru că nu avea părinți. Am purtat-o în școală, în facultate, iar acum, este pe banii ei. Eu zic că trebuie să fii bun în viață, dăruiește ca să primești”, a povestit Florin Coșuleanu.
Bărbatul consideră că a primit înapoi binele pe care l-a făcut doar prin simplul fapt că soția lui este sănătoasă. De când aceasta a fost în spital, cizmarul a postit fiecare post și poartă în suflet credința față de Dumnezeu.
„M-am întâlnit cu soția prin cunoștințe. Mi-a plăcut totul la ea. Eu cred că am primit înapoi binele pe care l-am făcut, pentru că soția este bine. V-am spus că n-am crezut că o să mai am soție în casă și mamă la copii. Dar Dumnezeu ne-a ajutat și, de atunci, am început să postesc toate posturile. Dar de atunci, când soția a fost internată în spital, eu am postit toate posturile”, a adăugat acesta.
Sursa: bzi.ro
