Ana Rădeanu, medic rezident în medicină de urgență în anul doi, în Iași, a mărturisit despre cazul unei fetițe din Botoșani, născută prematur la 23 de săptămâni, care a fost de-a dreptul copleșitor în timpul unei gărzi de sărbători. Ana a știut încă din timpul facultății că își dorește această specializare. Pregătirea sa pentru examenul de rezidențiat a început din anul șase, având deja o direcție clară, inspirată de activitatea sa ca voluntar în cadrul unității de primiri urgențe. Pentru ea, voluntariatul a început încă din anul doi de facultate, iar în paralel cu orele de curs și laboratoarele din anul șase, Ana s-a pregătit intens pentru rezidențiat, scrie Ziarul de Iasi.
Pe parcursul verii, și-a finalizat lucrarea de licență, susținută în luna septembrie, după care s-a dedicat învățării zilnice pentru examen. Eforturile i-au fost răsplătite cu punctajul dorit, reușind astfel să-și împlinească visul de a deveni medic rezident în medicină de urgență. De asemenea, împreună cu colegii săi, Bruno Farțade și Bianca Dobrișan, și ei rezidenți în medicină de urgență, Ana a contribuit la implementarea Departamentului de medicină de urgență pentru studenți în cadrul Societății Studenților Mediciniști din Iași.
Prima gardă a Anei Rădeanu ca medic rezident a fost într-o unitate unde sunt tratați pacienții cu traumatisme ușoare și consulturi chirurgicale, cunoscută ca fiind „camera verde”. În timpul acestei gărzi, Ana i-au fost prezentate datoriile și responsabilitățile sale ca rezident și cu modul corect de a interacționa cu pacienții și colegii. Aceasta povestește că unul dintre cazurile care a avut un impact puternic asupra sa a fost cel al unei fetițe de 53 de zile, născută prematur la 23 de săptămâni. Ana a preluat-o de la un elicopter care a adus-o din județul Botoșani și a transportat-o către Spitalul de Copii, secția ATI, pentru tratament, având o ischemie de membru. Ana a descris acest caz ca fiind extrem de copleșitor, mai ales având în vedere că nu era obișnuită să lucreze cu pacienți pediatrici și că acest tip de urgență presupunea o abordare diferită față de cele cu care era familiarizată.
„Îndrumătoarea noastră are un principiu foarte bun, dacă una dintre noi face o manevră, trebuie să chemăm toți colegii să observe. Acest lucru este important pentru că trebuie să învățăm să lucrăm sub presiune. De exemplu, dacă trebuie să intubezi un pacient într-un loc public și toată lumea se uită, nu trebuie să te lași copleșit de emoții. Așa învățăm să gestionăm stresul. De asemenea, fiecare pacient pe care reușesc să-l ajut, fiecare succes din acest domeniu, îmi aduce o mare satisfacție. Simt că am adus un aport benefic în viața acelei persoane și asta este o realizare semnificativă pentru mine”, explică, pentru Ziarul de Iasi, tânăra.
