Plecăm de la situația de fapt: alegerile prezidențiale vor fi reluate de la zero și se vor desfășura, cel mai probabil, pe data de 30.03.2025 (turul 1), respectiv 13.04.2025 (turul 2).
Reluarea de la zero înseamnă noi strângeri de semnături, noi depuneri de candidaturi, noi validări ale candidaturilor de către Curtea Constituțională (implicit și posibilitatea invalidării unor candidaturi, după precedentul cu Diana Șoșoacă), plus prezentarea din nou la vot.
Logic ar fi să fie minim două invalidări: Diana Șoșoacă (pentru aceleași argumente ca la prima invalidare) și Călin Georgescu (pentru că nu vor dori să riște situația de la alegerile anulate). Asta l-ar avantaja însă puternic pe George Simion, care ar avea culoar liber pe zona suveranistă și ar avea asigurat locul în turul 2. Cum CCR a dovedit că este „Dumnezeul alegerilor”, nu exclud să o reevalueze și să o valideze pe Diana Șoșoacă, pentru a înjumătăți voturile lui George Simion. Un fel de „deversare controlată”, utilizată în cazul inundațiilor.
De asemenea, anticipez că vor fi câțiva candidați noi. Cu excepția lui George Simion, care va rămâne cu certitudine candidatul AUR, celelalte partide mari trebuie să ia în calcul foarte serios schimbarea candidatului.
PNL nu mai poate merge cu Ciucă. Este exclus total. Variantele lor sunt două: fie candidat propriu, caz în care doar Ilie Bolojan poate prelua această responsabilitate, fie candidat comun al dreptei, cu variantele Nicușor Dan sau Ilie Bolojan.
USR va avea de luat o decizie majoră și grea. Din punctul meu de vedere, candidatul Elena Lasconi nu ar avea nicio șansă la viitoarele alegeri, nici pentru a intra în turul 2, cu atât mai puțin să câștige alegerile. A dovedit că are niște limite clare, că mai mult nu poate, că nu este „om de stat”. Percepția ei este în cădere puternică, motiv pentru care nu cred că va ieși din zona unui 10-12% la viitoarele alegeri. Soluția ideală pentru USR ar fi să intre într-o coaliție de dreapta, susținând un candidat comun și ajungem din nou la numele lui Nicușor Dan sau Ilie Bolojan.
PSD are varianta Marcel Ciolacu, cu avantajele și dezavantajele sale sau varianta unui nou candidat. În această ipoteză, alternativa la Ciolacu poate fi un membru de partid (altul decât Sorin Grindeanu nu văd, dar și acesta doar sub rezerva că este neșantajabil, iar zvonurile privind anumite substanțe sau femei sunt total false) sau o personalitate apolitică, cu valori și principii pro-UE/NATO, susținută de PSD. Ceva de genul președintelui Academiei Române, Ioan Aurel Pop.
În rest, Geoană va bifa o nouă înfrângere, Ludovic Orban se va retrage înainte de depunerea candidaturii, Kelemen Hunor probabil va renunța să candideze, susținând un candidat cu valori europene.
Principala caracteristică a viitoarelor alegeri prezidențiale este că nu mai au vreo legătură cu alegerile parlamentare, unde interesul partidelor era major. Până la viitoarele alegeri parlamentare mai sunt aproape 4 ani, motiv pentru care partide precum UDMR, Forța Dreptei, USR etc. nu vor avea aceeași motivație ca la alegerile din acest an.
Indiferent de candidați, este de anticipat că sistemul nu va mai fi luat prin surprindere. Probabil vor fi unele înlocuiri la vârful unor instituții cheie, probabil vor fi mai multe rețineri și arestări în următoarele săptămâni, foarte probabil mulți influenceri vor da cu subsemnatul în fața organelor de cercetare penală, punându-se presiune asupra lor prin prezentarea posibilității de a li se închide conturile (sursa lor de venit major). Vor urma dezvăluiri, declarații, „cenușă în cap”, „reconfigurarea traseului”, toate acestea conducând la preluarea controlului de către autorități.
În concluzie, am scăpat de Rusia, dar încă nu am scăpat de sistem și nici nu am găsit democrația adevărată.
