Principatele Române și mai apoi România au avut mereu probleme cu nepotismul și corupția. Au existat însă în istoria politică a României și politicieni cu ștaif. Fie că erau parlamentari sau primari aceștia au dat dovadă de responsabilitate și un patriot aparte.
Încă de la sfârșitul secolului al XVIII lea, intelectualii și boierii patrioți români și-au dorit un principe străin, dintr-o familie conducătoare occidentală, la cârma Principatelor. Iar motivul principal a fost enunțat chiar de fostul domnitor Grigore Alexandru Ghica, într-o adevărată autodenunțare a moravurilor clasei politice și aristocratice românești. ”„De li s-ar da un prinţ pământean, li s-ar face iarăşi un cel mai mare rău, pentru că din experienţă cunosc aceasta. Cu ruşinea mea mărturisesc că, în timp de şapte ani, cât am guvernat Moldova, a făcut o mulţime de nedreptăţi şi de nelegiuiri. Cugetul mă mustră, Dumnezeu să se îndure a mă ierta. Însă ce era să fac, când eram în înrudire şi în amiciţie cu toţi boierii? Cum era să nu pun ministru pe vărul meu, logofăt mare pe cuscrul meu, postlenic pe fiul meu, preşedinte al Divanului pe cumnatul meu,ispravnici pe nepoţi şi amici”, preciza Grigore Alexandru Ghica, potrivit adevarul.
Chiar și în preajma Unirii Principatelor în 1859, patrioții români cereau un domnitor „de rasă latină, dintre familiile domnitoare din Europa, afară de dinastiile staturilor megieşite (…) Treptat în cultura politică de la noi s-a consolidat ideea că salvarea era de aşteptat de la un principe care nu era român: european, de gintă latină sau austriac, numai român nu!“, așa cum scriespecialistul în politologie Cristian Preda, în lucrarea sa „Rumânii fericiţi. Vot şi putere de la 1831 până în prezent“. Carol I, care va ajunge domnitor în 1866, după detronarea lui Cuza, va sesiza metehnele clasei politice românești, îndreptată către interese personale, nepotism și corupție.
Primul Război Mondial va dovedi din plin, jaful făcut de politicieni și funcționari ai statului în detrimentul armatei române. Cu toate acestea a exista și o categorie de politicieni și funcționari publici rasați, în istoria româniei. Nu atât prin origine ci mai ales prin înțelegerea misiunii lor. Au fost oameni care au făcut totul, prin prisma funcției, pentru progresul națiunii dar și pentru bunăstarea populației. Nu numai că nu s-au căpătuit din funcțiile deținute, ba chiar și-au dat și averile pentru bunul mers al țării. Două exemple concludente sunt din nordul Moldovei și au fost considerați printre cei mai importanți filantropi ai regiunii.
Senatorul de Botoșani care și-a donat averea comunității și a scos țăranii din sărăcie
Unul dintre cei mai altruiști și dedicați politicieni din istoria României a fost fără îndoială Nicolae Sofian. Boier cu spirit iluminist, Nicolae Sofian a fost primar al târgului Botoșanilor în anul 1865 iar mai apoi din 1876, senator de Botoșani. Nicolae Sofian s-a născut la Botoșani, în anul 1812, fiind, spun documentele, copilul din flori al Sofiei Sofian, moștenitoarea unei familii de boieri locali. La aceea vreme Botoșaniul era un târg cosmopolit, deosebit de bogat, care se baza pe comerțul evreiesc și armenesc, dar și pe uriașele proprietăți funciare boierești care aduceau în oraș o infuzie de capital. Nicolae Sofian a răzbit singur, prin negoț. Prin 1846, pe când acesta avea vârsta de 34 de ani, a fost totuși recunscut de familie și lăsat unic moștenitor.
În anul 1850, Nicolae Sofian, atât prin negustorie dar și prin moșteniri ajunsese unul dintre cei mai bogați români din Principate, cu o avere șase milioane de lei, o sumă fabuloasă la aceea vreme. Făcând slujbe pe lângă marii boieri a învățat administrație și a reușit să-și facă o educație aleasă. Nu se știe dacă a călătorit în străinătate dar avea o concepție progresistă, europeană. Cu banii strânși și-a cumpărat și rang boieresc. „Slujind pe la boieri au strâns parale şi pe la 1846 şi-au cumpărat un decret de stolnic“, scria Constandin Sion în „Boierii moldoveni“. Dovedind mare pricepere și ajutat de averea colosală, Nicolae Sofian a urcat pe scara socială. Este pentru un an primar al Botoșaniului, în 1865, până la schimbarea Constituției. Mai apoi, în 1876, va fi ales senator de Botoșani, în timpul guvernării lui Ion C. Brătianu. Toate funcțiile deținute, Nicolae Sofian le-a tratat cu o responsabilitate și un simț al datoriei ieșit din comun. În anul cât a fost primar, Nicolae Sofian a organizat urbanistic orașul, a amenajat trotuare, canale de scurgere și a contribuit la înființarea Grădinii Publice Vârnav, adică Parcul ”Mihai Eminescu” de astăzi.
După 1860, inclusiv pe timpul mandatului de senator, Nicolae Sofian s-a luptat pentru educarea țărănimiii, pentru îmbunătățirea condițiilor de viață a acestora. În plus, a fost un filantrop prin excelență. A militat pentru înființarea școlilor de arte și meserii, pentru modernizarea agriculturii , pentru asistență socială și medicală la sate. Boteza pe toți copiii de țărani săraci, având peste 300 de fini, pe care-i ținea la școală, îi ajuta cu bani și le dădea pământ. În 1893 a înființat Institutul Sofian, prin intermediul căruia se ocupa, pe cheltuială proprie, de îngrijirea orfanilor și a bătrânilor. Peste 20 de școlari sărmani primeau lunar burse de 20 de lei, până la majorat. „Îi alfabetiza pe ţărani, îi pregătea pentru prefacerile economice ce urmau şi, mai ales, încerca să îi ajute să ţină pasul cu noile tehnologii. A dat dispoziţie să se înfiinţeze patru şcoli agronomice pe moşiile sale. Una dintre cele mai mari ctitorii ale sale a fost Şcoala Elementară de Horticultură din Pelipăuţi Lunca. A decis viitorul a sute de copii săraci din acea zonă. I-a ajutat să-şi câştige pâinea“, preciza istoricul Gheorghe Median.
Unul dintre cei mai buni primari ai Principatelor
Un alt român care și-a onorat funcția acordată a fost Teodor Boyan, un om rasat, care a ajuns primar al Botoșaniului în 1875. La aceea vreme, Botoșaniul era în plină dezvoltare economică dar suferea încă la capitolul edilitar. Era un târg prins între ev mediu și modernitate. Cel care i-a dat strălucirea a fost chiar primarul Teodor Boyan, transformându-l în „orașul stațiune”, așa cum era cunoscut în epocă, o bijuterie urbană de Belle Epoque. Teodor Boyan era fiul postelnicului Iordache Boyan, un boier de viță veche. Teodor s-a născut pe moșia tatălui său de la Curtești, în 1834, și a fost trimis la școală în străinătate. Când s-a întors era un tânăr educat, licențiat în drept, cu vederi progresisite de factură occidental-europeană.
” Înzestrat cu cele mai alese însuşiri, tânărul Teodor Boyan dobândi pe lângă o educaţie desăvârşită, o cultură occidentală, calităţi care aveau să facă din el o mândrie a societăţii. Om de litere, iubitor de arte, Teodor Boyan a cultivat literatura, muzica şi pictura”, arată Vladimir Şardin în lucrarea sa ”Din trecutul Botoşanilor”. Până să ajungă primar al Botoșaniului, Teodor Boyan a îndeplinit mai multe funcții. A fost președinte de Tribunal și Curte de Judecată ia rmai apoi prefect de Botoșani dar și de Dorohoi. În 1875 va fi ales primar al Botoșaniului. Și-a îndeplinit funcția până în 1884. În timpul cât a fost primar Teodor Boyan, orașul a căpătat aspectul unei urne moderne, cu parfum de burg german. A făcut efectiv străzi moderne, pavate. A sistematizat orașul. A înființat școală de meserii, grădini. A încurajat artele, sponsorizând din fonduri proprii galerii de artă, reprezentanții de teatru.
Tot Teodor Boyan a organizat cartierele, a amenajat multe spații verzi, dar a înființat și iluminatul public electric, printre primele din România acelor vremuri. Orașul era plin de case frumoase construite mai ales cu meșteri austrieci, plin de grădini superbe și cu numeroase activități culturale. Ba chiar, la Botoșani, amenajat tot cu strădania primarului Boyan funcționa un mare târg. ”Odată cu alegerea ca primar a lui Teodor Boyan a început transformarea târgului în oraş modern prin transformarea în străzi a mlaştinilor, băltoacelor şi mocirlelor care ocupau locul străzilor de astăzi, înfiinţarea în 1881 a cimitirului ”Eternitate”, prin facerea trotuarelor de asfalt, croirea grădinii din jurul Primăriei, înfiinţarea şcolii de meserii”, scria profesorul Constantin Cojocaru în lucrarea ”Judeţul Botoşani structuri administrativ teritoriale”. Munca edilitară a lui Teodor Boyan l-a făcut pe celebrul istoric Nicolae Iorga, să spună despre Teodor Boyan atunci când a revenit în orașul natal că a fost „ cel mai bun primar ce au avut Botoşanii”. În plus, acesta și-ar fi donat salariul de primar, săracilor, scrie adevarul.ro
