Ioana Miron are 19 ani, 1,50 m și 44 kg. Este din Zlătunoaia, comuna Lunca și provine dintr-o familie de oameni gospodari, simpli, dar foarte uniți. Frumoasă foc, micuță, nici nu ai crede că are atâta forță în ea, dar tânăra face performanțe uriașe într-un sport care era acaparat cu precădere de bărbați. La Campionatele Mondiale de juniori de haltere, botoșăneanca a obținut, anul acesta, medalia de aur, o performanţă fabuloasă a sportivei legitimate la CSA Steaua.
Ioana a reuşit să ridice nu mai puţin de 88 de kilograme la stilul aruncat, performanţă care i-a adus medalia de aur. A câştigat şi medalia de bronz la total. La stilul smuls, Ioana a terminat pe locul 6, cu 66 de kilograme ridicate.
„Am fost selectată de la școală de un antrenor, pentru canapea și haltere și de acolo am fost aleasă. Aveam mobilitate foarte bună și eram foarte micuță de înălțime. Au fost niște ani grei, foarte grei. Pot spune că nu am avut copilărie. A fost un program foarte strict la Botoșani, nu aveam voie să ieșim decât o oră pe săptămâna și aceea duminica, trebuia să ne învârtim foarte repede, la mall, parc, unde voiam, într-o oră trebuia să fim gata. Masa la oră fixă, școală, antrenament și cam asta a fost vreo patru ani. A fost greu. Am făcut foarte mult sacrificii, dar a meritat. Când eram mică nu înțelegeam de ce antrenorul este așa strict, dar pe parcurs am înțeles. Ne-a educat. Ne-a făcut să fim mai responsabile, disciplinate”, ne-a povestit Ioana.
Acum se bucură de toată susținerea familiei, dar la început, părinții săi erau sceptici în ceea ce privește parcursul său în acest sport.
„Sunt foarte bucuroși, mereu au fost mândri, chiar și anul trecut, când nu a fost un an așa cum mi-am dorit, tot m-au susținut. La început nu au fost de acord. Când eram mică eram foarte mămoasă. Mama nu înțelegea de ce nu vreau să mai vin acasă, credea că mă bat la școală sau cine știe ce”, spune, zâmbind, Ioana.
„Toată lumea crede că fac gimnastică, nu haltere”
Toți credeau că atunci când practici acest sport ajungi să îți deformezi corpul, iar acest lucru îi speria pe părinții Ioanei. În plus, unii vecini le arătau acestora fotografii cu femei care practicau culturism și le spuneau că așa va arăta și fiica lor, iar ei nu își doreau asta pentru ea.
„Toată lumea crede că fac gimnastică, nu haltere, chiar și acum”, ne-a spus tânără.
Ioana visează să obțină o medalie olimpică, dar și o medalie la mondialele de seniori. Știe că are mult de muncă în acest sens, dar nu disperă. Ia totul așa cum vine, face fiecare pas cu încredere și are încredere atât în ea, cât și în antrenori și speră că Dumnezeu o va ajuta să-și îndeplinească visele. Așa cum a fost și medalia de aur la Campionatele Mondiale de juniori.
„Nu mi-a venit să cred. Am realizat ce am făcut când am ajuns în cameră. A fost o bucurie imensă, nu pot explica în cuvinte. După ce am postat eu pe Facebook și au început comentariile și distribuirile nu mi-a venit să cred. M-am gândit: eu chiar am reușit”, ne-a mărturisit tânăra.
Ioana reușește să țină în continuare un program spartanic. Nu iese în timpul săptămânii. Se axează pe odihnă și antrenamente. Tânăra botoșăneancă abia așteaptă să vină acasă, la părinții ei. De aici își ia energie cât pentru un an întreg și se simte de parcă ar putea muta munții din loc. Atât de multă putere îi dă familia ei.
„La mine sportul e mereu pe primul”
„Mama mă întreabă ce vreau să mănânc și eu îi spun cartofi prăjiți cu ou. Ea îmi mai zice: măi fată, dar tu altceva nu vrei să îți fac?”, spune, râzând, Ioana.
Este mâncarea care îi amintește de anii copilăriei pe care i-a petrecut alături de părinții săi și de asta este preferata ei. Ioana are prieteni, se bucură și de o carte bună, un film plăcut, însă nu se abate de la drumul său.
„La mine sportul e mereu pe primul, indiferent de orice ar fi. Chiar dacă mă sună prietenul și îmi spune hai să mergem la un film, îi spun că nu pot că trebuie să fiu odihnită pentru luni”, spune Ioana, fiind recunoscătoare că acesta este înțelegător, mai ales că și el, la rândul său, este sportiv.
