Iulian Bădrăgan, un botoșănean de 23 de ani, trei ani fruntaș la Batalionul 335 Artilerie Alexandru cel Bun, a făcut un viraj brusc, anul trecut, către breasla subofițerilor.
„ La 335, încadram o funcție la Biroul personal, unde îmi plăcea ceea ce fac, dar nu eram mulțumit de gradul militar. Îmi doream să continui tot în administrație, dar din poziția de subofițer”.
S-a înscris în a doua sesiune de examene de anul trecut, decizia fiind una spontană.
„Simțeam că nu-mi valorific potențialul la maxim, plus că am avut mulți colegi care au urmat drumul pe care mi-l desenam și eu deja în minte. Am prins curaj și datorită superiorilor care promovează și susțin foarte mult evoluția în carieră. Observ că tot mai mulți civili intră în rândul SGP, astfel că este încurajată ascensiunea în rândurile subofițerilor a celor deja angajați”.
Chiar dacă, momentan, unitatea din care a făcut parte pierde un om, el este convins că, la un moment dat, tot acolo se va întoarce.
„Este o singură unitate militară în Botoșani, iar repartiția, la absolvire, se face în funcție de medie și de funcțiile disponibile pentru încadrarea unui sergent”.
Decizia de a intra în rândul SGP a venit natural, tatăl său fiind fost cadru militar.
„Nu a avut timp să se bucure atât de mult de haina militară, pentru că s-a îmbolnăvit și s-a pensionat la o vârstă destul de mică”.
Tatăl său nu l-a împins de la spate, pur și simplu a simțit nevoia de a continua ceea ce acesta a început.
„Îmi spunea mereu că armata oferă un loc de muncă stabil, iar eu am ținut cont de sfaturile lui. Tata a fost la tancuri, iar când vedeam poze cu el la paradele militare, urcat pe tanc, simțeam ceva unic”.
Acomodarea cu viața militară a fost destul de dificilă.
„În prima lună, mi-a fost mai greu, nu eram obișnuit cu trezitul la 5:30 pentru înviorare, chit că, din fire, eram destul de matinal acasă. M-am acomodat destul de repede, iar acum îmi dau seama că armata m-a format ca om, m-a pregătit pentru viitor”
După absolvire, a fost repartizat la o unitate din zona Moldovei.
„Probabil, tuturor ne rămâne gândul la familie, când, pentru o perioadă, trebuie să stăm departe de ea. Părinții mei fiind bolnavi, nu prea a avut cine să-i mai ajute pe acasă, a fost destul de dificil pentru ei. Să-i ajutăm și pe ei cât mai putem, cât mai sunt în viață. De aceea mi-am dorit să fiu cât mai aproape de ei”.
Spune că a făcut parte dintr-o promoție de 180 de oameni, cu personalități diferite, în care a avut de învățat foarte multe.
„ Pentru mine, absolvirea a fost un moment foarte emoționant. Toți am așteptat acel moment, dar, în ziua aceea când ne-am strâns mâna într-un salut de rămas-bun, am realizat cât de repede a trecut un an. Am fost ca o familie, ne-am ajutat unul pe altul în momentele dificile, inclusiv când învățam”.
Înainte de a intra în armată, era o persoană introvertită, nu putea să lege prietenii foarte ușor.
„Trebuia să cunosc omul foarte bine înainte. Toți acești ani de armată care m-au pus în preajma a sute de colegi m-au făcut o persoană mult mai deschisă și dispusă la dialog”.
Acum se gândește să-și întemeieze o familie și să evolueze în carieră.
„Sunt în anul al III-lea la o facultate de drept, după care, dacă prind ocazia, n-aș spune nu unei avansări la ofițeri pe filieră indirectă. Armata chiar promovează foarte mut evoluția în carieră. Încurajator este și că a crescut nivelul de salarizare”, a încheiat Bădrăgan.
Sursa: presamil.ro
