Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, ÎnaltPreaSfințitul Teofan, prezent, luni, la slujba de înmormântare a părintelui Ioan Alupoaiei, a vorbit despre faptul că nimeni nu era pregătit să își ia rămas bun de la părintele Ionică, însă Dumnezeu a avut planul său cu duhovnicul.
„Un cunoscut arhiereu zicea că Dumnezeu nu ia la rând, Dumnezeu ia din rând, acolo de unde te aștepți mai puțin. […] Cine știe, poate părintele Ioan era deja pregătit pentru veșnicie, chiar dacă și el, și familia și noi am fi dorit să mai rămână. Poate Dumnezeu a înțeles. Poate deja se află aproape de sine, aproape de împărăția cerurilor, poate deja, prin viața lui, prin lucrarea lui, prin rugăciunea lui, se detașase deja de cele pământești, devenise pe cât se poate de nepământean. Și nepământeanul nu mai rămâne printre nepământeni. Pleacă acolo unde este destinația omului, la locul fără de durere, fără de întristare și fără de suspine. Viața părintelui, deși scurtă după logica omenească, a fost o viață plină, frumoasă”, a mărturisit ÎPS Teofan.
Părintele Ioan Alupoaiei a fost înmormântat, luni, în curtea bisericii pe care a ctitorit-o, respectiv Biserica „Izvorul Tămăduirii”. Slujba de înmormântare a fost oficiată de un sobor de preoți, în frunte cu mitropolitul Moldovei și Bucovinei, ÎPS Teofan. Trupul părintelui a fost pus în locul în care își va găsi odihna de veci chiar de ziua preotesei sale, 16 septembrie. Sute de credincioși și peste 20 de preoți au mers să își ia rămas bun de la el. Alături ÎPS Teofan a stat protopopul Petru Fercal, dar și fostul protopop Lucian Leonte.
Ioan Alupoaiei a murit pe patul de spital, după ce a fost infectat cu virusul West Nile. În pandemie, părintele a reușit să învingă temutul virus COVID, dar acum trupul său a fost prea slăbit și nu a mai supraviețuit. Lasă în urma sa o soție îndurerată, o fiică pe care o iubea ca pe lumina ochilor săi, dar și nenumărați credincioși cu lacrimi în ochi pentru că fiecare dintre ei își găsea alinarea la duhovnicul lor, părintele Ionică, așa cum îi spuneau.
Preotul Ioan Alupoaiei, care a păstorit cea mai săracă parohie din municipiul Botoșani, s-a născut la 5 septembrie 1962 în localitatea Costești. A fost licențiat al Facultății de Teologie „Dumitru Stăniloae” Iași din 1998, cu teza „Relația botez-convertire din perspectivă ortodoxă și neoprotestantă”. A fost hirotonit diacon și preot în anul 1998. A fost preot în localitățile Mihălășeni și Cătămărăști Vale. De la 1 decembrie 2001 a fost preot paroh la Biserica „Izvorul Tămăduirii” din municipiul Botoșani.
Cu fonduri obținute de la enoriași, de la societăți comerciale și de la persoane colaboratoare, părintele a reușit inițial să amenajeze un loc de rugăciune format dintr-un tramvai dezafectat. La inceput enoriasii au privit cu suspiciune incercarea preotului de a construi o biserica atat de ciudata. In mai putin de o luna de zile, tramvaiul a fost transformat in biserica. Geamurile au fost acoperite cu icoane, iar deasupra vagonului a fost pusa o cruce mare de lemn. Altarul a fost construit separat, din lemn, si lipit vagonului. În data de 28 iulie 2004 au început săpăturile la fundația bisericii de zid.
