Mulți români de la țară nu au călcat vreodată într-un laborator de analize, cu atât mai mult nu pentru diverse consultații preventive sau screening-uri. Majoritatea se bazează pe puterea divină și ajung la spital numai când nu mai pot de durere. În aceste condiții România este codașă la prevenție.
Județul Botoșani, este o zonă puternic ruralizată, cu probleme serioase privind asigurarea serviciilor medicale în mediul rural. Într-o mare de comune, există doar două secții exterioare ale Spitalului Județean „Mavromati”, la Darabani și Săveni. Ambele spitale au mari probleme de personal, iar majoritatea cazurilor care ajung la Săveni și Darabani sunt redirecționate imediat la Botoșani, adică la 40 și respectiv 70 de kilometri depărtare. Sunt și comune care nu au medic de familie. În aceste condiții, educația sanitară este aproape o necunoscută, mai ales în zonele cele mai îndepărtate de centrele urbane. Majoritatea sătenilor nici măcar nu au auzit de prevenție medicală. Nu cunosc faptul că au dreptul la analize gratuite și care sunt beneficiile consultațiilor și controalelor medicale regulate. Mulți nu au făcut niciodată analize medicale, scrie Adevarul.
„Eu nu am făcut niciodată analize. La ce să fac? La ce să mă duc dacă nu mă doare? Așa de aiurea?”, spune un sătean de aproximativ 70 de ani, din satul Burlești, comuna Unțeni. O vecină venită să încarce gălețile cu apă la o fântână din apropiere este de aceeași părere.
„Nu am făcut analize. Nu am făcut niciodată. Nu mă duc că mă tem. Și în plus la ce mă ajută, dacă nu sunt bolnavă? Să bat așa drumul degeaba?”, spune femeia. Își aduce cu greu aminte, că o caravană medicală i-ar fi făcut un test pentru depistarea tuberculozei.
”Atât!”, spune femeia.
Nea’ Manole s-a retras la țară, după o viață petrecută la oraș. Acesta mărturisește că majoritatea sătenilor nu au auzit de prevenție și, evident, nu o practică.
„Domnule, eu însumi mergeam rar la medic și, vorba aceea, am stat la oraș o viață. Aici, la țară, nu merg să se caute deloc. Și când îi doare ceva amână, poate trece. Și nici nu s-a străduit cineva să-i învețe, să le explice de ce este bine să mai faci niște analize”, spune botoșăneanul.
În plus, spun sătenii, rugăciunile sunt remediul universal. Se simt feriți de toate problemele de sănătate. De altfel, și atunci când durerile le dau târcoale, speranța e tot la Dumnezeu, în primul rând.
„Fără Dumnezeu nu se poate nimic. Dacă te rogi, ai grijă la posturi, la comportament, are grijă Doamne Doamne și te mai păzește de boli”, adaugă o săteancă din Burlești.
În general, oamenii din mediul rural ajung la doctor numai dacă nu mai suportă durerea. Sau efectiv dacă ajung să cadă din picioare. Simptomele minore sau durerile suportabile le îndură cu stoicism. Pe tanti Elena am întâlnit-o în stația de autobuz de la Burlești. Aceasta mărturisește că la sat oamenii cer greu ajutorul medicului. „Se duc numai dacă le este rău tare, tare. Sau îi doare tare de tot. Încearcă întâi cu din astea băbești. Mai niște ceaiuri, niște seu de oaie la plămâni, ceai de ceapă la tuse, mai un rachiu fiert. Când nu merge nici ceaiul, nici rachiul, îndură o vreme și merg. Doar atunci”, spune săteanca. Majoritatea oamenilor din rural ajung la spital cu ambulanța, prin serviciul de Urgență al Spitalului Județean ”Mavromati”.
Vina nu este în esență a sătenilor. Serviciile medicale acoperă greu nevoilor populației de la țară. În plus, sărăcia îi face să renunțe atunci când vine vorba de drumuri la oraș, pentru investigații. Pentru ca un bătrân de la țară să-și facă consulturi de specialitate este nevoit să bată și câte 40 de kilometri, 80 dus-întors. Cum mulți nu au autoturism personal, depinde mult de cursele de autobuz, rare și de multe ori la ore în total disonanță cu programul medicilor. Dacă totuși sunt ajutați de vecinii mai tineri să ajungă la oraș, la Ambulatoriu trebuie să se programeze. Așteaptă zile, săptămâni sau chiar luni. Mai apoi după consult trebuie să-și scoată rețeta. În unele cazuri, mai trebuie să scoată bani din buzunar pentru medicamente. La un set de analize preventiv, aceeași epopee. De aceea, majoritatea se lasă păgubași. În plus, nu au avut parte de o educație sanitară din partea statului pentru a înțelege pe deplin importanța prevenției.
