Deschiderea anului școlar în România oferă imaginea unui tablou cutremurător. Pe de o parte sunt elevii bine îmbrăcați care participă la festivități pompoase cu oficialiți iar de cealaltă parte sunt câteva zecii de mii de copii nevoiași care vin la școală cu hainele uzate ale fraților mai mari. Este vorba despre zeci de mii de elevi de la țară, pentru care anul școlar începe cu sacrificiile enorme ale părinților, cu hainele fraților mai mari, cu rechizitele cele mai ieftine, cu papuci second-hand sau ghiozdane și penare de căpătat. Ei sunt aceea parte a realității educației românești, pe care nimeni parcă nu și-a asumă. La acești copii, vine cel mult primarul din localitate, preotul din parohie și dacă au noroc și șeful de post. La ei, nu se înghesuie nici parlamentari, nici șefi de instituții, scrie Adevarul.
Dincolo de granițele orașelor sau ale comunelor bogate, există și o lume rurală profund afectată de sărăcie. Conform statisticilor, numai în anul 2021, în România existau 25.000 de copii, ajunși sub pragul de risc, care trăiesc în sărăcie extremă. O parte dintre aceștia se află și în județul Botoșani, unul dintre cele mai sărace și îmbătrânite din România. Pentru acești începutul de an școlar reprezintă doar o șansă de a lua o gustare în plus, fie prin programul laptele și cornul, fie prin cele de masă caldă accesat de o parte a școlilor din județul Botoșani. Părinții nu au bani nici de haine de firme, nici de rechizite deosebite, abia au cu ce să-i trimite la școală. Mulți ajung să vină în prima zi, cu hainele fraților mai mari. Cu papuci și ghiozdane de căpătat.
”Am fost la Dorohoi la niște second-hand-uri și am găsit greu așa o pereche pe numărul lui. Am fost bucuroasă că erau aproape noi. Ghiozdanul îl are de la un vecin care a terminat a opta iar treningul de la fratele mai mare, care acum a trecut într-a șasea”, spune o femeie din Baranca -Hudești, venită cu copilul de clasa a IV a, la școală. De altfel, la școala Baranca, o unitate de învățământ aflată într-o zonă săracă, astfel de povești sunt aproape la tot pasul. Profesorii își aduc aminte imaginea tulburătoare de acum câțiva ani a unui elev de clasa a V a, care scria doar cu o pastă de pix, pentru un caiet la aproape toate obiectele și îmbrăcat cu aceeași pereche de pantaloni de trening. „ În general, copiii provin din familii sărace. Sprijin nu prea au de acasă.”, mărturisește un preot care preda religia la școală. Culmea, la copiii din Baranca, nu se înghesuie nicio oficialitate cu ștaif la începutul anului școlar.
Și la Costești, într-un sat aflat la 10 kilometri de municipiul Botoșani, mulți părinți se descurcă greu cu pregătirea elevilor pentru prima zi de școală. Muncesc din greu, doar pentru a le asigura necesarul minim. ”Este tot mai greu. Dăm 1000 de lei pe haine, rechizite, ce are nevoie. Vrem să facă școală, că asta este șansa lor la țară. Este tot mai greu„, spune mama unui copil de 10 ani. Cei mai săraci, fac economie la mâncare numai pentru a-și echipa copiii pentru școală.
”Regim pe barabule ca să înceapă copilul școala. Oamenii au înțeles că trebuie să-i dea la școală. Mănâncă borș cu pâine și barabule toată ziua și strâng bani să-l ducă ca oamenii la școală. Care cum poate, din alocații, ajutor social, munca cu ziua„, spune o altă săteancă. Vasile are 41 de ani, trei copii, toți la școală, unul după altul, clasa a II, a III a, a IVa. A muncit și câte 10-12 ore pentru a face rost de bani în plus. ”A fost muncă șefu aici la țară, perioada asta și nu am zis nu, la nimeni. Mi-a zis ”haine la lemne„, am mers la lemne, ”hai la strujăni”, m-am dus la strujăni. Nu mai îmi simt pălmile și spatele, dar copilul s-a dus ca de oameni gospodari la școală”, mărturisește săteanul.
