Temperaturile extreme, însoțite de o secetă prelungită fac ravagii în satele din România. Țăranii au ajuns pe culmile disperării și spun că în curând nu vor avea ce să mai mănânce. Sate întregi sunt condamnate, mai ales că localnicii trăiesc exclusiv din agricultură și creșterea animalelor.
Seceta a făcut ravagii, în această vară, în România. Conform datelor oficiale alimentarea cu apă este asigurată cu restricții în peste 658 de localități. Cele mai afectate de lipsa apei, conform ANAR, sunt județele Botoșani, Vaslui, Iași și Vrancea. Cea mai gravă situație este în județul Botoșani, acolo unde peste 154 de localități, au efectiv fântânile secate. Pentru țărani, temperaturile extreme din această vară dar mai ales seceta care le-a urmat, sunt o adevărată apocalipsă. Mai ales pentru sătenii care trăiesc exclusiv din agricultură și creșterea animalelor, scrie Adevarul.ro.
La Botoșani, polul secetei în România, oamenii sunt pe culmile disperării, ajungând să umble noaptea după apă și să i-a pe de ascuns din singurele fântâni rămase prin comunele învecinate. Majoritatea mărturisesc că cel mai probabil vor fi sute de familii care vor îndura foamete, în această toamnă. ”Oamenii se vor ruga de cei din morminte să iasă, ca să poată intra ei, în locul lor în groapă. Așa de rău va fi„, mărturisește un sătean de 80 de ani din comuna Gorbănești, județul Botoșani.
Județul Botoșani, este cel mai nordic punct al României. Ultima frontieră a Uniunii Europene. Timp de secole a fost un adevărat grânar al Moldovei, cu pământuri fertile și soiuri unicat de grâu. În perioada comunistă și-a câștigat renumele de ”Bărăganul Moldovei„. De altfel, singura sursă de venit și hrană pentru oamenii din satele Botoșaniului, lipsite de locuri de muncă, este agricultura și creșterea animalelor. Comunități întregi trăiesc exclusiv din ceea ce le oferă pământul și animalelor domestice. Seceta de anul acesta a fost un adevărat cataclism pentru ”Bărăganul Moldovei„. Sate întregi sunt cuprinse efectiv de cea mai cruntă disperare. Soarele a pârjolit totul, începând din luna mari, pășuni, ogoare, totul. În cele mai multe sate, fântânile au secat cu totul.
„Din 40 de fântâni buni, mai sunt două. Mă uit cum iese mâlul din găleată și plâng câte o oră. Mă trezesc noaptea și visez că a venit apa în fântână. Familia mea trăiește numai din laptele pe care-l dau la colectare. Murim cu zile dacă nu avem cu ce adăpa animalele”, spune un sătean din comuna Blândești, una dintre cele mai afectate de secetă.
Un altul, Ilie din Gorbănești, venit cu o căruță plină cu butoaie, se oprește în fața unui puț din mijlocul câmpului efectiv ars de soare. „Nu are apă”, spune disperat.
Se uită apoi către pășuni. Aproape izbucnește în lacrimi. „Este pârjolit toul, îi moarte, gata”.
Ca Ilie, mai sunt alte mii de săteni, care cuprinși de panică străbat comunele, de la o fântână la alta, sperând să găsească apa. Acolo unde găsesc, apa este în două cu nămolul. Dar sunt bucuroși că pot adăpa vitele. „Este un dezastru pe care numai bătrânii l-au prins la marea foamete. Pășunile sunt arse, nu avem unde duce animalele. Iar porumbul este uscat și sec. Ce să dau la animale? Nici apă nu-i”, spune un sătean din Bătrânești.
