Adormirea Maicii Domnului, cunoscută ca Sfânta Maria Mare, este marcată în fiecare an pe 15 august. Sfânta Maria sau Maica Domnului este una dintre figurile esenţiale ale credinţei creştine. Taina naşterii lui Iisus Hristos de către Maria a dus-o pe Sfânta Născătoare de Dumnezeu către cea mai înaltă sfinţenie omenească, cinstită şi cunoscută de Biserică. Se consideră că personajul real, Maria din Nazaret, s-a născut în anul 17 înainte de Hristos, în Ierusalim, ca fiică a lui Ioachim şi a Anei.
Sărbătoarea este ultimul praznic împărătesc din anul bisericesc, sărbătoare pregătită printr-un post de două săptămâni, al treilea din acest an după postul Paştilor şi cel al Sfinţilor Petru şi Pavel. Maica Domnului este cea mai înaltă „sfinţenie omenească cunoscută şi cinstită de Sfânta Biserică”, iar Adormirea Maicii Domnului este cea mai de seamă dintre sărbătorile ei. Adormirea Maicii Domnului, cunoscută popular sub denumirea de Uspenia sau Sfânta Maria Mare, este ultimul praznic împărătesc din anul bisericesc. Sărbătoarea poartă denumirea de „adormire” pe de o parte pentru că în cadrul bisericii nu se poate vorbi despre „moartea” unui sfânt, iar pe de altă parte pentru că tradiţia bisericească spune că obştescul sfârşit al Fecioarei Maria a fost asemenea unei adormiri. După credinţa Sfintei Biserici, la Adormirea Maicii Domnului, trupul ei n-a cunoscut putrezirea, care vine după moarte, nici n-a rămas în mormânt. Maica Domnului, cu trupul schimbat, viu şi proslăvit, a fost mutată, cu trup cu tot, la ceruri, ca o pârgă a întregii omeniri. Dar, spre deosebire de Mântuitorul, ea a fost dusă la ceruri de îngeri.
În zona Botoşaniului şi a Moldovei, Sfânta Maria Mare nu este percepută ca o zi onomastică. Aici, cele care poartă numele de Maria sunt sărbătorite pe 8 august.
