În județul Botoșani poate fi admirat cel mai mare fildeș de mamut din sudul și estul Europei. De altfel, pe teritoriul județului nord-moldav, a fost descoperit un adevărat cimitir de mamuți, cu artefacte unicat, majoritatea dispărute din cauza nepăsării autorităților, scrie Adevarul.
Într-un mic muzeu dintr-o zonă ruralizată a județului Botoșani, în nordul extrem al României se află una dintre cele mai spectaculoase comori arheologice din zona de est a Europei. Mai precis, la Muzeul de Arheologie din orășelul Săveni, la 40 de kilometri de municipiul Botoșani, se află un fildeș uriaș de mamut, dar și alte rămășițe incredibile ale faunei paleolitice, care spun o povestea aproape necunoscută publicului larg, de pe teritoriul de astăzi al României.
O lume dispărută dominată de uriași
Acum 120.000 de ani, teritoriul de astăzi al României era o zonă sălbatică, locuită de populații reduse de hominizi, precum Omul de Neanderthal dar și Omul de Cro-Magnon, strămoșul nostru direct, dar și de creaturi uriașe precum mamutul lânos, rinocerul lânos, ursul de peșteră sau megaloceros . Fauna era completată de cerbi, lupi și probabil hiene europene. Era un mediu aspru în care doar calitățile de supraviețuire, inteligența și proceperea mânuirii armelor cu vârf de piatră te putea ajuta să apuci un nou răsărit. Specialiștii spun că nordul extrem al României de astăzi, adică teritoriul aferent județului Botoșani, în special, făcea parte dintr-o uriașă câmpie cu loess, dominată de turmele de mamuți. Dovezile acestei realități paleolitice au fost aduse de reputatul arheolog român Alexandru Păunescu.
Începând cu anul 1961 acesta, împreună cu o echipă de specialiști a decis efectuarea de cercetări la punctul numit „La Izvor„, pe malurile Prutului, cunoscut prin obiectele paleolitice descoperite încă din anul 1902. Cercetările au durat mai bine de 20 de ani, fiind descoperite nu mai puțin de 16 niveluri de locuire, cu o bogăție de sedimente, o adevărată pagină de istorie a Paleoliticului european, cu descoperiri unicat pentru paleoliticul est-european.
”Prin întinderea şi succesiunea numeroaselor dovezi de locuire şi bogăţia materialului, aşezarea de la Ripiceni Izvor, ale cărei sedimente se înscriu pe o grosime de circa 12-13 metri, reprezintă una dintre cele mai importante staţiuni paleolitice din România şi poate chiar din întreaga zonă Europei de est şi de est-centrală”, preciza Păunescu în lucrarea sa ”Ripiceni-Izvor: paleolitic şi mezolitic: studiu monografic” din anul 1993. Cea mai importantă descoperire, de la Ripiceni Izvor, a avut loc în anul 1977, atunci când arheologii coordonați de specialistul Alexandru Păunescu au scos la iveală dovezile perfecte ale faptului că zona era o adevărată patrie a mamuților est-europeni.
Cimitirul mamuților din nordul României
Într-unul dintre straturi, cu o vechime de aproximativ 120.000 de ani, au fost descoperită o abundență de resturi osteologice de mamut. În special, spectaculoșii fildeși, majoritatea de aproximativ doi metri lungime și o grosime considerabilă. La toate acestea se adăugau măsele de mamut, resturi din scheletele acestor giganți. În total, 10 fildeși uriași au fost scoși din acest sit arheologic. Cel mai mare a ajuns la Muzeul de Arheologie din Săveni, unde a fost depus într-o vitrină de striclă. Tot la Săveni au ajuns și oase de mamut, dar și măsele ale acestor uriași. ”Am avut vizitatori străini, veniți să redescopere trecutul strămoșilor lor la Săveni, în special evrei, unii stabiliți în America. Erau impresionați de acest fildeș. Spuneau că este mai mare decât cel expus la Mamoth Cave din SUA.”, spune Emil Caranica, muzeograf la Săveni. O ipoteză privind această descoperire este că la Ripiceni a fost un cimitir al mamuților. Adică, la fel ca elefantul modern, rudele acestora, mamuții aveau un loc unde se ducea să moară, iar acesta ar fi fost pe teritoriul județului Botoșani, de astăzi.
Graba lui Ceaușescu și bătaia de joc a autorităților post-decembriste
Arheologii nu au avut prea mult timp să cerceteze ”cimitirul de mamuți”. S-a scos ce era mai important, s-a inventariat, stratigrafiat, desenat și tot ce era nevoie din punct de vedere științific. Acest sit de valoare europeană, a fost însă imediat inundat. În zonă era construit barajul de la Stânca-Costești, iar uriașul lac de acumulare avea să înghită ”cimitirul elefanților„, cu cine știe câte secrete încă nedescoperite. În 1978, barajul era deja dat în funcțiune, cu tot cu lacul de acumulare. Din cei 10 fildeși recuperați și salvați de Alexandru Păunescu, s-au mai păstrat doar doi, unul-cel mai mare, la Muzeul din Săveni, și al doilea la Muzeul Județean de Istorie Botoșani. Restul au fost expuși într-un mic muzeu la Căminul Cultural din Ripiceni.
Muzeul sătesc a fost distrus după 1990. Fildeșii au fost efectiv aruncați pe jos, și au fost efectiv fărâmițați de timp și nepăsare. „Ce s-a întâmplat acolo a fost un genocid de patrimoniu. Acei fildeşi de mamut erau mai mari decât cei de la Săveni. Erau extraordinari. Au fost lăsaţi până s-au făcut praf. S-au distrus. Nimeni nu a făcut nimic“, spunea în 2015, arheologul botoşănean dar și director al Muzeului Județean, Aurel Melniciuc. De altfel, Emil Caranica, muzeograful de la Săveni, spune că cu ce s-a descoperit la Ripiceni-Izvor, dacă nu s-ar fi distrus atâtea defense de mamut, ar fi putut fi amenajat un muzeu unic în România. ”Puteam aveam un muzeu al mamutului. Ar fi fost extraordinar.”, adaugă Caranica.
