Nu există niciun medicament dovedit științific la ora actuală care să reducă rata de creștere a unui anevrism. Au fost studiate diverse medicamente, ca doxiciclina, betablocanți, inhibitori de enzimă de conversie și statine. Diabetul încetinește rata de creștere, acest lucru fiind sugerat a fi datorat tratamentului cu metformin, însă relația de cauzalitate nu este încă dovedită. Doar încetarea fumatului a fost dovedită a încetini rata de creștere a anevrismului aortic abdominal cu 20%.
Astfel, singura metodă de tratament actuală pentru anevrismul aortic abdominal este cea chirurgicală. La nivel mondial, există două metode de reparare chirurgicală, una deschisă și una endovasculară, ambele cu risc înalt operator.
Pentru a decide dacă pacientul are o opțiune de tratament și care este cea optimă, este necesară o pregătire preoperatorie ce include:
- un istoric amănunțit;
- examen clinic;
- analize sangvine (hemoleucogramă, profil renal și de coagulare, grupă sangvină);
- ecocord și, adesea, radiografie pulmonară;
- computer tomograf cu substanță de contrast (angio-CT);
- consult anestezic;
- opțional, spirometrie și/sau mai multe investigații cardiologice;
- opțional (dacă este sugerat de examen clinic și ecocord/spirometrie), consult cardiologic și/sau pulmonar;
- discuție multidisciplinară preoperatorie.
Într-adevăr, pregătirea preoperatorie a anevrismului aortic abdominal este extensivă. Aceasta se datorează faptului că ambele tipuri de operații sunt cu risc înalt. Este foarte important de optimizat pacientul din punct de vedere cardiac, pulmonar și renal. Astfel, după caz, sunt necesare:
- corecția hipertensiunii (sau hipotensiunii) arteriale;
- optimizarea funcției cardiace;
- încetatul fumatului cu cel puțin o lună înainte de operație, pentru a minimiza riscurile postoperatorii;
- optimizarea funcției pulmonare;
- optimizarea funcției renale, mai ales înainte de tratamentul endovascular.
Metoda de tratament chirurgical deschis al anevrismului de aortă abdominală presupune o operație ce necesită o internare de 7-10 zile, din care primele 2 zile postoperatorii sunt în secția de anestezie și terapie intensivă. Sub anestezie generală, o proteză sintetică este cusută la peretele aortic sănătos. În funcție de anatomia fiecărui anevrism, se pot adăuga diverse complexități acestui principiu de bază.
Metoda de tratament endovasculară se realizează printr-o internare de durată mai scurtă (3-5 zile) și cel mai adesea nu este necesară internarea în secția de anestezie și terapie intensivă. Ea presupune introducerea unei proteze vasculare în interiorul anevrismului, prin accesarea ambelor artere din stinghie. Proteza este poziționată corect cu ajutorul unui aparat de raze X.
Principiile celor două metode de tratament descrise mai sus se aplică tuturor anevrismelor aortice abdominale, indiferent de extindere. Însă, din punct de vedere chirurgical, tratamentul anevrismelor ce includ ramurile viscerale (trunchi celiac, mezenterică superioară, renale) este semnificativ mai complex. Așadar, în aceste cazuri sunt și riscuri operatorii semnificativ crescute comparativ cu cele ale anevrismelor aortice infrarenale.
Este important de știut că nu toate anevrismele aortice infrarenale pot fi reparate endovascular, întrucât aceste proteze nu se pot conforma oricărei anatomii. Astfel, aproximativ un sfert din pacienții cu un anevrism aortic infrarenal au o anatomie ce nu permite un tratament endovascular. Pe de altă parte, tratamentul chirurgical deschis se poate aplica oricărei anatomii, deși și în acest caz există unele cu riscuri mai mari decât normal (anevrisme inflamatorii, venă renală stângă retroaortică, artere renale jos inserate, rinichi potcoavă, venă cavă duplicat).
Complicațiile imediate ale unui tratament chirurgical atât de complex sunt multiple, unele necesitând reintervenția în urgență. Cele care merită menționate sunt:
- infecția pulmonară;
- infarctul miocardic;
- ischemia membrelor inferioare;
- insuficiența renală acută;
- ischemia mezenterică.
Există o dezbatere internațională de actualitate în ceea ce privește care metodă de tratament chirurgical al anevrismelor aortice infrarenale ar trebui recomandată pacienților. Studiile randomizate care ne ghidează deciziile chirurgicale în cazul anevrismelor aortice infrarenale sunt EVAR-1, OVER, DREAM și ACE.
Pe de o parte, metoda chirurgicală deschisă prezintă un risc mai mare operator (4%) și o internare mai de durată (7-10 zile), comparativ cu metoda endovasculară, ce are un risc operator mai scăzut (1-2%) și o internare mai scurtă (3-5 zile). Pe de altă parte, metoda chirurgicală deschisă oferă un risc total (măsurat pe o perioadă mai mare de 3 ani) mai scăzut, comparativ cu cea endovasculară, care se soldează și cu reintervenții vasculare mai dese. Altfel zis, tratamentul chirurgical deschis este mai de durată, cu prețul unui risc inițial mai mare. De asemenea, tratamentul endovascular necesită urmărire medicală (anuală) tot restul vieții.
În mod ideal, dacă anatomia și starea fiziologică a pacientului permit, forumul european de chirurgie vasculară recomandă a se oferi pacientului ambele metode de tratament, cu preferință către metoda deschisă în unele cazuri și către cea endovasculară în altele. În cazul fiecărui pacient, o discuție detaliată despre fiecare metodă de tratament precum și o pregătire preoperatorie atentă sunt absolut esențiale.
Pentru programarea unei consultații de Chirurgie vasculară, aveți la dispoziție numărul de telefon 0232 920, Call Center Arcadia.
