Fostul primar al municipiului Iași, Gheorghe Nichita, originar din Dorohoi, a mărturisit prin ce a trecut în perioada în care a fost în pușcărie. Fostul edil a fost încarcerat în Penitenciarul Iași, dar ulterior a ajuns în Penitenciarul Botoșani.
Potrivit ziaruldeiasi.ro, la Iași, fostul primar fusese cazat într-o celulă de 8 deținuți. La Botoșani, au fost camere mai mici, dar și cu mai puțini deținuți cazați în ele. Condițiile generale de igienă erau practic aceleași. Experiența căpătată la Iași i-a prins bine. Nu s-a simțit niciodată coleg cu deținuții, dar a învățat să meargă pe sârmă, să evite provocările și să facă un pas în spate atunci când era cazul.
„Nu m-am integrat niciodată. Nici nu am încercat să o fac. Am încercat în schimb să prevăd pericolul. Nu sunt chiar făcut din ciocolată. Am copilărit la țară, am trăit înconjurat de tot felul de oameni, am făcut sport. Am reușit să-mi atrag o anume simpatie printre deținuți. Am făcut sport cu ei, pe unii i-am ajutat când am putut, la alții am țipat. Am avut parte și de conflicte, și de provocări, dar le-am aplanat în fașă. Închisoarea e o junglă, dar nu numai din cauza deținuților”, spune Nichita.
Închisoarea și personalul ei nu i-a oferit fostului primar multe motive de respect. Angajații sistemului vin la serviciu pentru a avea de unde pleca acasă și pentru a avea de unde-și lua leafa, spune. Preocuparea efectivă pentru reabilitarea deținuților și reintegrarea lor în societate este minimă, rezumându-se la bifarea unor activități și a unor cursuri.
„Dominantă printre gardieni este ideea că ies la pensie mai devreme, au un loc călduț, care nu cumva să fie pus în pericol. Nu îi interesează câți deținuți se reintegrează în societate, câți recidivează și de ce. Dacă ceva nu merge, există tot timpul motivația că nu sunt bani. Ca deținut, riști mai mult în relația cu personalul dacă ești intelectual și dacă ai o condamnare redusă, pentru că ai ce pierde. Se știe ce deținuți au droguri, care sunt peste tot, se știe cine au telefoane, care sunt interzise, dar sunt trecuți cu vederea. De regulă, sunt deținuți cu condamnări de 20-25 de ani, care nu au ce pierde. Pentru gardian, e mai ușor să fie zbir cu un evazionist decât cu un criminal. Mi-a fost mai ușor să mă fac respectat de deținuți decât simpatic unui director”, spune, pentru sursa citată, Nichita.
Urmareste-ne pe Google News
