Dragi prieteni, vă rog să-mi permiteți să-mi încep mesajul finalului de campanie cu o povestire, care, desigur, are și un tâlc. Zilele acestea mi-am adus aminte de studenție. O să vă întrebați ce legătură ar putea avea acest moment electoral cu anii mei de facultate – uitați, că are.
Așadar, eram la Iași, în primul an la Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic și, împreună cu un bun prieten, am intrat într-una dintre sălile de curs de la parterul Corpului T, o frumoasă și avangardistă clădire din suita celor de pe Splaiul Bahlului. Lume multă, aproape că nu aveai unde să stai. În amfiteatru, un tânăr profesor cu plete rebele, îmbrăcat în blugi și cu pachetul de țigări Amiral pe masă, vorbea cu patos, când zâmbind, când încruntându-se. La început nu am înțeles ce se discută, dar atmosfera era de neimaginat – relaxată, prietenoasă și, după cum aveam să-mi dau seama, orientată în mod voalat împotriva regimului de la acea vreme, de o manieră sugestiv-critică (ca să fixăm reperele, trebuie să spun că eram în anul 1983).
Am întrebat împrejur ce se dezbate și am înțeles că eram la prelegerea unui asistent de la catedra de Științe Sociale a Politehnicii, care în acea zi vorbea studenților despre Principiul lui Peter. Subiectul se dovedea a fi incitant, spumos, plin de înțelesuri și subînțelesuri, și – după cum aveam să aflu mai târziu – se baza pe lucrarea a doi canadieni (Laurence J. Peter & Raymond Hull), care în România acelor vremuri era cenzurată de către regimul comunist.
În esență, autorii Principiului lui Peter se referă la structurile organizaționale ale instituțiilor și afirmă că „într-o ierarhie, fiecare salariat tinde să urce pâna la nivelul său de incompetență”.
Să facem saltul în timpul prezent – Botoșani, anul 2024 – și să îmi explic această aducere aminte. Ei bine, dragi prieteni, se pare că ne aflăm sub imperiul ideii rezumative mai sus citată și că îi trăim din plin efectul.
Urmând logica acestei renumite lucrări, am putea spune că domnul Andrei, căci la el mă refer, și-a atins pragul de incompetență. Dorința dânsului de a accede de la funcția de viceprimar la cea de primar ar fi fost una salutară, dacă faptele nu ar fi dovedit contrariul. Pentru că, după cum o spune chiar Principiul lui Peter, fiecare dintre noi este bun până la un anumit nivel al unei organizații, iar odată atins acest maxim al competenței, următorul pas se dovedește a fi un adevărat fiasco pentru acea instituție.
Să fim cinstiți cu noi înșine și să observăm că în acești ultimi 4 ani de mandat:
- Orașul nu a făcut niciun pas vizibil pe calea dezvoltării marii infrastructuri (rutiere, de utilități și servicii publice etc.)
- Piața locurilor de muncă nu a primit niciun fel de sprijin concret din partea primăriei
- Industria locală este încremenită în stadiul unui modest început, numărând pe degete firmele care sunt rentabile și care aduc bani la bugetul local
- Fondul locativ este practic înghețat
- Singurele fonduri care au intrat în oraș sunt cele venite prin progame naționale și nicio resursă de finanțare semnificativă nu a fost atrasă prin inițiativa și efortul primăriei
- Rețeau de unități spitalicești și de sănătate publică este agonizantă și a devenit periculoasă pentru oameni (ș.a.m.d.),
Pe acest fond, în numele întregului oraș, l-aș ruga pe domnul Andrei să-și facă o scurtă autoanaliză și să ne spună dacă înțelege că și-a atins propriul nivel al incompetenței, ceea ce aduce cu sine nepotrivirea dumnealui cu funcția de primar, care este din ce în ce mai vizibilă.
______________________________________________
Dragi prieteni, pentru al 4-lea mandat, am venit în fața dumneavostră cu intenții explicite, serioase și puternice, care sunt foarte bine ancorate în realitățile Botoșaniului. În Axa Prioritară 2030, am cuprins 3 mari proiecte: 1. Înființarea Parcului Industrial Botoșani; 2. Modernizarea Infrastructurii rutiere și a transportului public, creșterea mobilității urbane; 3. Inovarea Sistemului de sănătate publică sub aspect logistic și susținerea personalului medical performant. Sigur că sunt și alte proiecte în programul nostru administrativ (vedeți-l, spre exemplu, pe cel de înființare a Companiei Municipale de Apă), dar cele trei enumerate vor sta la baza dezvoltării noastre reale și solide, generând alte măsuri și direcții edilitare care vor ridica nivelul calității vieții și prestigiul Municipiului Botoșani.
Pentru că este ultima zi de campanie electorală, vă rog să discerneți, să judecați și să investiți votul de duminică în candidatura pe care o considerați cea mai bună pentru viitorul orașului și al oamenilor, deopotrivă.
Vă mulțumesc pentru întreaga dumneavoastră susținere și vă aștept cu toată încrederea la urne.
Cătălin Flutur,
Candidat PNL la funcția de primar
C.M.F. 21240015
