Situată în satul Agafton din comuna Curtești, județul Botoșani, Mănăstirea Agafton se află amplasată într-o zonă pitorească, la o distanță de 8 km de municipiul Botoșani. Este una dintre cele mai vechi vetre de spiritualitate ale Botoşanilor.
În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, zona unde se află astăzi Mănăstirea Agafton era acoperită de pădure. Ieromonahul Agaton (popular Agafton) de la o mănăstire aflată „peste deal”, pe care Al. H. Simionescu o identifica cu Mănăstirea Doamnei, ctitorită de Elena Rareș și dispărută astăzi, se retrăsese ca pustnic, împreună cu doi ucenici, în pădurile din apropiere, unde se nevoiau câțiva călugări. Acolo a trăit ca sihastru timp de zece ani în post și în rugăciune, ajungând un duhovnic vestit în Ținutul Botoșanilor.
După o legendă relatată de stareța mănăstirii, sihastrul Agafton s-a rezemat într-o zi de un stejar falnic din pădurea Baisa, și din interiorul său a auzit glasuri îngerești cântând Troparul “Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil”. El a construit o Biserică din trunchiul acelui copac.
Schitul întemeiat de Agafton a avut obște de călugări la începutul secolului al XIX-lea. Până la mijlocul secolului al XIX-lea, Mănăstirea Agafton s-a extins, devenind ulterior una dintre cele mai mari Mănăstiri de Maici din Moldova. Aici au viețuit ca monahii, numeroase fiice și văduve de boieri, provenind din familii cu rol important în istoria țării.
Mai mult, poetul Mihai Eminescu stătea în acest așezământ monahal zile întregi, surorile mamei sale, dar și o verișoară a poetului găsindu-și aici locul de veci: Olimpiada, Fevronia, Sofia și Velisaria. Olimpiada a fost pentru o perioadă stareţă a Mănăstirii, şi are mormântul lângă Biserica veche. În anul 2002, cu sprijinul autorităților din Botoșani, maicile de la Mănăstirea Agafton au ridicat în curtea Mănăstirii un mic monument, cu bustul poetului botoșănean, potrivit Centrului Județean de Informare și Promovare Turistică Botoșani.
Urmareste-ne pe Google News
